luni, 11 decembrie 2017
Diplome 2016-2017
Multumim tuturor celor care in anul scolar 2016-2017 au colaborat in cadrul proeictului "Ploaia de vise"! Felicitari tuturor!
vineri, 29 septembrie 2017
RAFTUL CU IDEI
Orasul şi stelele
de Arthur C. Clarke
Recunoscut pentru operele science fiction şi viziunea
optimistă care marchează opera sa, Clarke a fost numit, alături de Isaac Asimov şi Robert Heinlein, "Cei
Trei Mari" din rândul scriitorilor SF. Cele mai semnificative opere ale sale sunt:
"O odisee spaţială",
"Rendez-vous cu Rama", "Fântânile Paradisului".
Opera science-fiction
"Oraşul şi stelele"
de Arthur C. Clarke este şi cartea mea preferată. În această carte mă pot regăsi eu,
întrucât există un personaj,
şi anume Alvin care,
diferit fiind de concetăţenii
lui, îndrăzneşte să-şi ia în mâini propriul destin, odată cu cel al întregii
omeniri şi să readucă rasa umană acolo unde îi este locul.
Însă Clarke are întotdeauna
un singur personaj: omenirea şi am crezut că acest roman va fi excepţia de la regulă.
Diaspar este singurul oraş rămas
pe Pământ, locul în care umanitatea a realizat un Imperiu Galatic şi s-a
refugiat din faţa Invadatorilor, care au lăsat omenirii acest ultim oraş în
schimbul întregii galaxii. Nimeni nu intră în oraş, nimeni nu iese, aşa încât oamenii au cucerit timpul, devenind
nemuritori. Computerele se ocupă de structură oraşului şi îi
ajută pe oameni să-şi stocheze amintirile, astfel încât să poată trăi din nou.
Proiectanţii Diasparului au vrut
să împiedice stagnarea, aşa că, ocazional, din Băncile Memoriei apare un om care nu a mai trăit
niciodată înainte, o persoană fără amintiri, un Unic. Alvin este o astfel de persoană care
nu se teme să părăsească
oraşul. Ce va descoperi pe planeta pustie ar putea schimba oraşul pentru
totdeauna sau l-ar putea distruge.
Totuşi, am descoperit în final că omenirea e în continuare singurul personaj.
Faţă de alte cărţi SF,
aici,
omenirea are un nume:
Alvin.
El este singurul care
consideră oraşul o colivie şi care îşi doreşte să iasă şi să exploreze restul
lumii, exact ca strămoşii săi.
Însă cea mai interesantă parte a
cărţii e finalul. Din el am aflat istoria adevărată a Diasparului,
care arată că nu trecutul e
cel care influenţează oamenii, ci ceea ce cred ei că s-a întâmplat în trecut.
Clarke redă un moment care te face să simţi cu adevărat nu doar
imensitatea spaţiului, dar şi pe cea a timpului, un moment în care înţelegi că,
la scara imensă a
Universului, câţiva ani sau câteva mii de ani pot fi perioade la
fel de neînsemnate, dar când vine vorba de întâlniri ratate,a
stfel de perioade sunt
obstacole la fel de imposibil de depăşit.
Dorinţa veche de a descoperi şi
depăşi limitele, faptul că prin lecturarea acestei cărţi am reuşit să
mă încadrez într-o anumită categorie, aceea a oamenilor diferiţi, cu personalităţi puternice şi pasiune pentru tot ce
este science-fiction reprezintă motive pentru care "Oraşul şi stelele" este cartea mea
preferată şi pentru care o recomand tuturor celor care vor să descopere ceva
nou şi care vor să se cunoască pe sine mai bine.
Stoenescu Alexandru
Clasa a X-a D
Colegiul Naţional
"Matei Basarab"
EXPLORARI INTERIOARE
Ă S T A - S E U !!!
Particip la
ultimul antrenament înainte de Campionatul Național de KARATE … Este o stare de
tensiune ….Sensei își dorește ca fiecare membru al echipei de performanță să
câștige măcar câte o medalie ….Fac un meci cu Dani …. O clipă de neatenție….. pun
garda prea jos pentru detenta lui Dani și …… întuneric ……Unde sunt oare ?!
Parcurg timid un
culoar cu multe uși …O deschid speriat,
ușor, pe prima dintre ele. Zăresc doi tineri fericiți, îndrăgostiți, vorbind
despre anii studenției și despre un viitor moștenitor. ,,Mi-ar plăcea
să-l numim Andrei”, spune tânăra
femeie.
Oare să
fie vorba despre mine ?! Parcă tânăra seamăna cu mama mea ….
Deschid următoarea ușa …. Un bebeluş doarme în pătuț
și un cățel Fox Terrier stă preșuleț pe pragul ușii, păzindu-l… Câinele seamănă
cu primul meu prieten, Lucky. Să fiu eu cel din pătuț !?
Curios,
înaintez spre următoarea ușă…Un băiețel, în prima zi de grădiniță, îi recită o
poezie doamnei educatoare: “Astăzi
grădinița-ncepe/ Doamne cum o mai aștept !/ Sunt acolo mulți copii/ Și cu multe
jucării”.
O !!!
Dar aceasta este poezioară pe care mi-a scris-o bunica, pentru prima zi de
grădiniță … da !!! Ăsta-s eu ?!?!??
Nerăbator, grăbesc pasul spre ușa următoare ….. Un
băiețel zâmbește fericit, purtând
coronița de premiant, după primul an de școală….. Mă recunosc …Ăsta-s eu!
Devin
tot mai curios… Deschid ușa următoare și văd un adolescent înalt, cu alură sportivă,
părul castaniu, ochi căprui, concentrat, scriind ceva pe o foaie de hârtie … da, da !!! Ăsta-s eu ! la Testarea Națională.
Ultima
ușă… O deschid… o clasă a Colegiului Naţional “Matei Basarab”… Da ! acum sunt
convins că ĂSTA-S EU!
Culoarul
face un cot…aici ușile sunt pe ambele părți… Oare de ce? ... Deschid prima ușă
de pe partea stângă … Incinta unui bar…cu fum, cu gălăgie... Închid repede ușa
….. NU!!! Nu!!! Nu-mi place !!! Nu pot
fi eu aici …
Deschid
prima ușă de pe partea dreaptă a culoarului ... Un laborator …multe
calculatoare ….DA !! mă recunosc, lucrând la unul dintre ele … Ăsta-eu! Informatica este mare mea pasiune,
încă din prima copilărie.
Tot mai
nedumerit, încerc următoarea ușă de pe stânga culoarului …ÎNCHISĂ !!! Încerc
ușa de pe dreapta culoarului …. Tot ÎNCHISĂ ?!?!
Continui să încerc
ușile, când pe dreapta…. când pe stânga …. dar același rezultat …. Totul este încuiat…
Oare de ce ????
O
lumină puternică mă deranjează … Sensei mă privește îngrijorat și zâmbește ….
,,Își revine din leșin!”
anunță fericit …,, Spune, știi cine ești ? Cum te numești? Știi ??? Hai vorbește!”
Da !
sigur că știu !!! ĂSTA-EU, ANDREI!
Abia
acum am înțeles …. Știu cine sunt, dar nu știu cine voi fi !!! Am înțeles de unde vin…. Dar, mai ales,
încotro mă îndrept…. Am înțeles că eu sunt cel care voi deschide ușile
potrivite viitorului pe care mi-l doresc. Am înțeles că sunt responsabil pentru
viitorul meu, pentru a ajunge un matur serios, cinstit, responsabil, de
încredere.
Îmi
doresc ca mereu să pot spune cu fruntea sus: ĂSTA-S EU!
Colegiul Naţional ,,Matei Basarab”
Comănescu Andrei
Clasa a IX-a B
O parte din poze prezintă pădurea ce a fost moartă şi reînvie în bătaia
razelor soarelui puternic,cum în toată natura,un cuvânt de "ordine"
este renaşterea.Iar lumina prezintă speranța că toți aceşti copaci trişti,vor
reveni în splendoarea lor.
Iar restul pozelor prezinta natura persoanelor,că oamenii sunt cei mai
frumoşi când sunt naturali,când zâmbesc cu adevărat şi sunt pe bune fericiți.
Mie îmi place să fac poze,deoarece pot sa imortalizez ceva ce nu poate
fi redat sau spus în cuvinte...doar să te uiți şi să simți.Să vezi frumusețea
lumii în realitate.
Pavel Vladu XH, Scoala Superioara Comerciala "Nicolae Kretzulescu"
EXPLORARI INTERIOARE
ȘCOALA-FEREASTRĂ DESCHISĂ PENTRU VIITOR
Mă uitam visătoare într-un album cu fotografii făcute în diversele
excursii organizate de școala noastră. Pe
aripile bogatei mele imaginaţii, gândurile au pornit-o singure la drum.
Se făcea că suntem într-o călătorie magică și că am pătruns în minunata
lume a matematicii. Ghidul nostru semăna leit cu doamna profesoară de
matematică. Ea ne-a ajutat să descifrăm tainele cifrelor, operțiilor
aritmetice, universul fascinant al figurilor geometrice...
Doamna profesoară de limba română ne aștepta cu nerăbdare să ne ghideze
în universul literaturii și al funcțiilor sintactice. Am întâlnit aici eroi din
poveștile mele preferate și am stat de vorbă cu scriitori și poeți renumiți.
M-au impresionat atât de mult, încât le-am promis că nu voi mai lăsa nimic
necitit din ceea ce au scris.
Am intrat apoi în lumea gâzelor. Se înțelege că ghidul și-a schimbat
înfățișarea cu a doamnei profesoare de biologie. Am văzut furnici lucrând de
zor, aducând provizii pentru iarnă; am auzit greierele cântând baladele lui
triste; am gustat aromata miere a albinuţelor; am simţit vântul bătându-mi din
aripi; am mirosit parfumul florilor şi mi-am dat seama că e minunată lumea mare
a celor mici.
Călătoria printre munți și văi, printre stele și constelații am făcut-o
împreună cu domnul profesor de geografie. Am vizitat castelul celor patru
anotimpuri și am trecut prin toate stările de agregare.
Cu eroii neamului românesc ce și-au dat viața pentru noi am făcut
cunoștință ajutați de doamna profesoarăde istorie. De la ei am aflat amănunte
din diferite lupte și am constatat că iubirea de patrie este mai presus decât
iubirea propriei lor vieți.
Am mai vizitat și alte tărâmuri, toate fascinante și pline de mistere.
“Bună dimineața! e timpul să mergi la
școală”, m-a trezit mama.
Începând din acea zi merg veselă și nerăbdătoare la școală, dornică să
pătrund în lumea cunoașterii. Abia atunci am înțeles cuvintele repetate de mama
de atâtea ori: “ Antonela, școala este o fereastră
deschisă special pentru tine să te ajute să-ți creezi un viitor fericit! Să fii
mereu mândră de școala ta!”
GHIUZAN ANTONELA- cl. a VI-a
LICEUL TEHNOLOGIC ADJUDENI
MAGIA CULORILOR
O parte din realizarile copiilor in cadrul proeictului municipal "Ploaie de vise":
Portrete realizate de Ciobanu Vlad de la Colegiul National "Matei Basarab", profesor coordonator Florentina Cristea
Drosu Cristian, Liceul Teoretic "Sfanta Maria", Galati, profesor coordonator Dorina Cojocaru
Maghinici L.Ana Raluca, Liceul Teoretic "Sfanta Maria", Galati, profesor coordonator Olguta Chiscoci
Abonați-vă la:
Postări (Atom)