Mândru de școala mea

" A World of Harmony: Art and Science​"

Programul ERASMUS+, Acţiunea Cheie 2, Parteneriate strategice între școli.

anul II

 Școala Superioară  Comercială “Nicolae Kretzulescu”

Beja, Portugalia : 10-17 octombrie 2015 

Activitățile au fost organizate de Școala  Agrupamento de Escolas nº 2 de Beja, Beja, Portugalia și s-au desfășurat conform programului. Au fost derulate activități în școală de către profesorii și elevii din cele 5 țări participante ( luni, vineri) și  în orașul Lisabona marți ( s-a vizitat Muzeul plăcilor de ceramică și s-a realizat un tur al centrului prin  descoperirea transformărilor geometrice în pavajul orașului). Miercuri,  la școala MÁRIO BEIRÃO, s-au desfășurat activități legate de  crearea a unor imagini exemplificative pentru ilustrarea documentelor de știință  și apoi participanții s-au inițiat in arta  decorativă. Joi,  activitățile au avut loc  la Institutul Politehnic din Beja pe teme   la granița dintre  artă și știință. De asemenea, elevii au legat prietenii cu colegii lor din celelalte țări și, mai ales, cu elevii portughezi care i-au găzduit.

Aceasta reuniune s-a bucurat de participarea celor 5 directori ai școlilor implicate în proiect și de primirea caldă a reprezentanților primăriei orașului Beja, trasându-se astfel noi coordonate în derularea viitoare a proiectului.

Drumul nostru către Beja ne-a făcut să medităm asupra temei proiectului privind relația dintre mediul înconjurător, arhitectura integrată în mediul ambient, modalitatea de valorificare a tradițiilor locale în artă și de integrare a noilor tehnologii în dezvoltarea urbană a Lisabonei.

Tema proiectului , Arta și Știință a fost bine ilustrată prin lucrări de laborator de prelucrare a apelor reziduale, conferințe de informare asupra temei proiectului sau prin experimentarea  unor tehnici de  creare a  plăcuţelor ceramice decorative, definitorii pentru cultura şi tradițiile portugheze.

2-9 aprilie  2016

Reuniunea din aprilie 2016 a fost organizată de catre Școala  Institut de La Sénia, La Sénia, Spania. Activitățile din cadrul proiectui s-au desfăşurat în școală, la biblioteca şi la Primăria localităţii, în localitate şi în împrejurimile acesteia  (luni, miercuri şi vineri), în orașul Barcelona (marți) , în oraşul Tortosa şi în împrejurimi (joi).

La Senia este un oraș tipic catalan într-o zonă rurală frumoasă, o locație superbă pentru cei care iubesc  natura,  unul dintre punctele de intrare în Parcul Natural Els Ports dar şi, de asemenea, la jumătate de o oră de mers cu mașina faţă de Parcul Natural Delta de l'Ebre. Clădiri de peste 900 de ani sunt redate circuitului culural al localităţii, precum Molí La Vella, o veche moară care acum este muzeu şi centru cultural. În apropiere se află localitatea Tortosa - oraşul Renaşterii- cu un farmec aparte: străzile sale, oamenii săi, patrimoniul istoric și artistic, peisajele din jurul acesteia, râul Ebro toate acestea îl fac unic. Barcelona, capitala Cataloniei aflată la cca. 200 de km de La Senia,  este cel de-al doilea oraş al Spaniei, cu o arhitectură care pendulează între rămăşile din perioada romană, cetatea mediavală şi bulevardele  largi ale urbanismului contemporan, oraşul fiind şi locul de naştere al modernismului catalan de la sfârşitul secolului al 19-lea şi începutul secolului 20. După cum este bine ştiut, exponentul acestui curent în arhitectura spaniolă este Antoni Gaudi, creatorul Parcului Guell, considerat bijuteria Barcelonei moderniste. Casa Batllo şi La Pedrera sunt alte câteva exemple spectaculoase ale stilului arhitectural Art Nouveau, cu linii armonioase, formele naturale şi elementele decorative cu motive florare. Simbolul Barcelonei este însă Catedrala Sagrada Familia, una dintre operele reprezentative ale lui Antoni Gaudi, căreia i-a dedicat întreaga viaţă, stilul neo gotic al constructiei iniţiale fiind înlocuit cu stilul modernist al lui Gaudi bazat pe forme găsite în natură. Toate aceste elemente reprezentative pentru poporul spaniol din zona Catalaniei au fost utile deoarece au ilustrat bogat tema proiectului şi au fost o continuare a reuniunii de la Bucureşti în care Natura a fost prezentă în proiect la confluenţa dintre arta şi stiinta.

Au fost evidenţiate în cadrul proiectului şi aspecte specifice localităţii, zona fiind preponderent agricolă, cu activităţi de prelucrare a lemnului sau în domeniul construcţilor. Am vizitat o fabrică de ulei de măsline, am văzut procedeul de obţinere a săpunului de măsline şi, de asemenea, am văzut cum elevii din şcoala La Senia se pregătesc pentru aceste meserii, realizând machete ale unor clădiri, poduri, monumente sau machete de mobiler.

Deoarece istoria este peste tot prezentă în aceste locuri, specialiştii din Tortosa recondiţionează documente vechi din hârtie sau ceramică şi noi am aflat care este tenologia recuperării unor vestigiilor trecutului.

Ne-am bucurat de atenţia autorităţilor locale, a primarului localităţii dar şi a unor reprezentanţi ai universităţi Rovira I Virgili din Tortosa, ocazie cu care am urmărit o conferinţă despre arta modernă şi despre arta specifică zonei. Este vorba de arta efemeră a covoarelor de rumeguș, una dintre tradițiile din Catalonia care  unesc societatea catalană și ajută la cimentarea caracterului ei particular. Covoarele sunt realizate din unul sau mai multe straturi de rumeguș colorate și / sau alte materiale așezate pe sol, ca decor, în mod tradițional pentru a saluta o procesiune religioasă care merge peste ea. Elevii participanţi la proiect au realizat în laboratoarele şcolii coloranţii necesari desenelor ce urmau a fi reprezentate şi apoi, împreună au făcut covoare reprezentând sigla proiectului, sigla şcolii şi o imagine anamorfă a cubului Rubik. Aceasta activitate a fost prezentată în buletinul de ştiri al televiziunii locale.

http://www.ccma.cat/tv3/alacarta/programa/estudiants-erasmus-coneixen-les-catifes-de-colors-de-la-senia/video/5593676/

Din broşura unui grup de elevi de la  Colegiului Naţional „Matei  Basarab”: 156 - un număr greu de egalat, purtăm numele unui liceu de admirat! „Viaţa de mateist este o poveste, un spectacol  plin de momente remarcabile, de culori, de scene, de personaje. Un spectacol pe care l-au trăit toate generaţile ce au păşit pe porţile liceului şi a căror adolescenţă a prins culoare şi s-a dez- voltat în interiorul acestei instituţii de prestigiu. Aici, elevii au oportunitatea de a trăi cei mai frumoşi ani, anii de liceu, aflaţi sub îndrumarea şi pregătirea unor oameni deosebiţi şi foarte bine pregătiţi, care le vor contura năzuinţele şi  vor contribui la progresul lor, indiferent de  standarde.” Bratu Laura Nicoleta | 12 H Şcoala Nr. 10 din Tecuci perpetuează tradiţiile şi datinile străbune 37 de formaţii de dans, grupuri vocale, solişti din clasele I-VIII ai unor şcoli din tara  (sapte judete) şi-au dat concursul timp de trei ore şi jumătate pe scena sălii de spectacole ”Ion Petrovici”.  ”Într-o societate în continuă schimbare, într-o lume a chat-ului, a facebook-ului, întoarcerea la tradiţii şi obiceiuri mi se pare un obiectiv extraordinar pentru că în lada de zestre este întreaga comoară de înţelepciune a poporului nostru, ceea ce ne face pe noi să fim deosebiţi, unici”.   Florentina Golea -  Şcoala Nr. 10 Tecuci Școala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu” GÂNDURI  PENTRU  SCOALA MEA  ÎN CEAS  ANIVERSAR Anul 2014 va avea mereu pentru noi ecouri aniversare. Daca Bucureștiul a împlinit 555 de ani de atestare documentara, Școala Superioară  Comercială “Nicolae Kretzulescu” - școala mea -  a împlinit 150 de ani și este prima școală de învățământ economic bucureștean. Ca elevi am trăit emoțiile festivității aniversare și am considerat că cele 150 de baloane care au urcat spre cer cu ocazia dezvelirii plăcii comemorative vor duce în eternitate gandurile noastre catre generatiile trecute și viitoare. Ne-am bucurat de prezenta domnului primar al sectorului 3 Robert Sorin Negoiţă la acest moment important pentru noi.    Din inimă, “ Kretzulescu”     LA MULTI ANI ! elevii clasei a XI- a-G Școala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu”

" A World of Harmony: Art and Science​"​​

din Programul ERASMUS+, Acţiunea Cheie 2, Parteneriate strategice între școli.

cu numărul  2014-1-FR01-KA201-008733_3

15-22 noiembrie 2014

                                                                                                     

În perioada 15-22 noiembrie 2014, un grup format din 7 elevi și trei profesori au participat la activități de învățare în Franța, în cadrul proiectului  2014-1-FR01-KA201-008733_3  “O lume a armoniei: Artă și Știință”  din cadrul Programului ERASMUS+, Acţiunea Cheie 2- Parteneriate strategice între școli.

Au participat elevi și profesori de la următoarele instituții:

·         Lycée Saint-Exupéry, LA ROCHELLE, Franța

·         Agrupamento de Escolas nº 2 de Beja, Beja, Portugalia

·         Institut de La Sénia, La Sénia, Spania

·         Uskudar Cagribey Anadolu Lisesi, İstanbul, Turcia.

Activitățile au fost organizate de Liceul Saint-Exupéry, LA ROCHELLE, Franța și s-au desfășurat conform programului. Au fost derulate activități în școală de către profesorii și elevii din cele 5 țări participante ( luni, joi  și vineri) , în cadrul unor instituții din localitățile Poitiers, Insula Ré, și La Rochelle (marti, miercuri, joi). Elevii au legat prietenii cu colegii lor din celelate țări și, mai ales, cu elevii francezi care i-au găzduit.

Drumul nostru către La Rochelle a condus la reflexii pe marginea temei proiectului privind design-ul industrial al unor obiecte industriale în care considerente de natură științifică, tehnică și artistică dau forma definitivă a avionului sau a trenurilor rapide.

Tema proiectului , Arta si stiinta a fost bine evidențiată prin lucrări de laborator de creare de coloranți organici, evidențierea unor tehnici de  reparare a unor picturi deteriorate sau a unor documente tipărite vechi. De asemnea , Programul Geogebra le-a permis elevilor realizarea unor veritabile mozaicuri, modele pe care le-au regasit în decorarea unor clădiri din localitate. Arta și știința s-au îmbinat armonios în realizarea centrului istoric al orașului La Rochelle cât și a ansamblului arhitectonic din centrul orașului Poitiers.  Apicultura ( insula Ré) a fost adusă de asemenea ca argument al acestei armonii între natură, știință și artă. Artiștii tineri  îmbină de asemenea tehnologia moderna cu harul personal pentru a creea obiecte care poartă amprenta specificului local. 

Mocanu Catalina, 

Clasa a XI-a F

In perioda 20-24 aprilie 2015 a avut loc cea de a doua reuniune din cadrul 

proiectului la Bucuresti cu tema 

NATURA LA CONFLUENȚA DINTRE ARTĂ ȘI ȘTIINȚĂ-

Despre întalnirea de la Bucuresti, mai bine îi lăsăm pe alții să vorbească :

 " We'd like to thank the Romanian students and teachers for their wonderful effort and
hospitality. Our students spent great time in Bucharest and we had a perfect week. The warm welcome will always stay in our minds as an unforgettable memory. On behalf of my team once again "thank you" !! It was very nice to meet all of our project partners and we enjoyed our time together with
you.   "We'd like to thank the Romanian students and teachers for their wonderful effort and hospitality. Our students spent great time in Bucharest and we had a perfect week. The warm welcome will always stay in our minds as an unforgettable memory. On behalf of my team once again
"thank you" !!

 It was very nice to meet all of our project partners and we enjoyed our time together with you. 



Derya Vila  



Uskudar  Cagribey Anadolu Lisesi, Istanbul, Turkey



Școala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu”

13 martie, ziua de naştere a patronului nostru spiritual Nicoale Kretzulescu,a devenit

 prin traditie ziua simpozionului 


 „Viitorul  a început ieri” –

TRADIŢE  ŞI INOVAŢIE ÎN EDUCAŢIE


Şi în acest an scolar a avut loc in  data de 13 martie 2015 proiectul nostru municipal cu 


urmatoarele sectiuni:

Secțiuni pentru profesori ( simpozion):


1. EDUCATIE SI PERFORMANTA- REPERE DE-A LUNGUL TIMPULUI 

Proiecte interdisciplinare sau cu caracter aplicativ.

2.       ARC PESTE TIMP ŞCOALA – dimensiunile  educaţiei în lumina timpului

Secţiuni pentru elevi ( concurs):


1.      EDUCATIE   ŞI PERFORMANŢĂ - Repere de-a lungul timpului

Concurs de proiecte  interdisciplinare sau cu caracter aplicativ.

2.      REALITATEA  TRANSDISCIPLINARĂ – la interferenţa orizonturilor

Concurs de proiecte transdisciplinare cu tema

"De  rerum naturae". Natura - model pentru artă și știință

3.       CONCURSUL INTERDISCIPLINAR „NICOLAE KRETZULESCU”

Au participat echipe de 4 elevi  provenind din orice clasă liceală (IX –XII).


Concursul a avut probele

    Un test de cultură  generală din tema intitulată generic ” Știința și arta ”
      Probă practică cu tema   România dincolo de granițe: 
    participanţii au elaborat si prezentat un videoclip publicitar al unei țări din lume;
       Prezentarea  unui subiect de știință și tehnologie pe  înțelesul publicului larg 


Ne-am bucurat sa fim printre organizatori , dar şi printre concurenţi.

Elevii claselor a XI-a G si a XI-a F















TRADIŢIE ṢI MODERNITATE LACOLEGIUL NAŢIONAL “MATEI BASARAB”






            În  4-XI-1860, Gimnaziul îşi începea activitatea de sine stătător cu 4 clase secundare clasice, 9 profesori şi 173 de elevi. Căţiva ani mai tarziu, în 1865, cursului     inferior i se adăuga cursul superior, Gimnaziul devenind Liceu, al doilea liceu din        Bucureşti  (după Colegiul Sf . Sava). Începuturile au fost dificile: probleme  legate de   lipsa unui spaţiu propriu, adecvat instrucţiei şi educaţiei, a mobilierului şi materialului didactic. Ele au fost depăşite în mare parte odată cu modernizarea societăţii româneşti,  cu îndeplinirea celor mai scumpe idealuri: Independenţa şi Unitatea Naţională.




            Câteva repere cronologice ne ajută să înţelegem devenirea instituţiei noastre:

în   1885, CNMB  se mută în  cartierul Mircea - Vodă  -Lucaci,  unde ne aflăm şi astăzi;  clădirea iniţială, cumpărată de la moştenitorii   lui August Treboniu Laurian,  la recomandarea lui Spiru Haret    (inspector şcolar general) a suferit de-a lungul timpului o      serie de  modificări prin construirea în principal a etajului I, până la  primul război mondial;
în perioada 1921-32, Colegiul Naţional “Matei  Basarab” cunoaşte mari lucrări de modernizare, de transformare,  prin construirea etajului al II-lea, a sălii de educaţie  fizică şi sport, a internatului şcolar, a locuinţei  directorului,  secretarului şi  a  personalului  administrativ, dar  şi  a sălii  de   spectacole.


Sala de spectacole  încununa 70 de ani de existenţă a instituţiei noastre şi o bogată activitate culturală, exercitată de şcoală în acest cartier bucureştean şi nu numai...Am aminti câteva  dintre ele:

Corul, organizat  de compozitorul şi dirijorul Ion Wachman, a arătat încă de la început calităţi     remarcabile, fapt dovedit de frecventele invitaţii trimise acestuia  de  a participa la diferite serbări  inaugurale sau omagiale, organizate în Bucureşti ( ex: deschiderea solemnă  a Şcolii de Muzică şi Declamaţiuni ), dezvelirea Statuii  lui C.A. Rosetti,   împlinirea  a  20  de ani  de  existenţă a  Academiei Române, sărbătorirea  a 20 de ani de la dobândirea Neatârnării).
Orchestra şcolii a  fost înfiinţată în 1908 şi cuprindea 50 de elevi. Era prezentă   la toate serbările şcolare ( la Ziua  Patronului şcolii de 16 noiembrie, de Sf .     Evanghelist Matei, la sărbatoarea Sf. Petru şi Pavel), pe scena Ateneului Roman, în  lipsa unei Săli proprii,  dar şi pentru calitatea deosebită a spectacolului.         Era răsplata muncii  elevilor şi profesorilor, o încununare a activităţilor desfăşurate de-a  lungul unui an şcolar. Concertele erau susţinute la cel mai înalt nivel: cu afise şi program de scena.


În 1923, serbarea“Uniunii tuturor romanilor” organizată de CNMB s-a desfăşurat la Ateneul Roman,    reluată în 1928 cu  şi mai mult fast,  când se sărbătoreau 10  ani  de la Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă, şi în 1934 la Ateneul Roman, împreună cu Societatea Culturală şi Patriotică “Târnava Mare”. Serbarea a avut    următorul program: Imnul Naţional; Hora Unirii (cor); Schumann-cvartet de  coarde; Bocherini; Simfonia a VIII-a de Schubert(orchestră); Faust de Gounoud (cor şi orchestră).

Din repertoriul permanent al orchestrei făceau parte “Balada” şi Uvertura Naţională  “Crai Nou, de Ciprian Porumbescu, Massenet, Schumann. Ani la rând, orchestra CNMB a dat concerte la Ateneul Român, Teatrul Naţional, Teatrul Liric, activitatea culturală fiind ccoordonată de valorosi profesori şi oameni de cultură: 

Mitriţă  Constantinescu, G. I. Ionescu-Gion, etc.

La CNMB s-au pus în scena nenumărate piese de teatru (“Matei Basarab” sau “Dorobantii şi şeimenii”, “Cetatea Neamţului’’ de Vasile Alecsandri, “Mania posturilor” de Vasile Alecsandri, “O noapte   furtunoasă”  şi  “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale,  “Coana Chiriţa” de V. Alecsandri)  şi s-au prezentat nenumărate conferinţe cu caracter ştiintific şi filosofic, adevărate evenimente culturale pentru
intelectualitatea Capitalei şi populaţia cartierului. Dintre oratori, reţinem pe A.F.Robescu, Gh. Dem Teodorescu, Mitriţă Constantinescu, D.Panaitescu-Perpessicius.

             Iată un număr de argumente care au determinat comitetul şcolar, să aprobe construirea alături de sala de sport, şi în strânsă legătura cu ea, a unei Săli de spectacole  în perioada 1928-1932, chiar dacă lumea trecea atunci (ca şi acum) printr-o perioadă de    criză acută.

              Sala a fost inaugurată în 1932, fiind o bucurie şi o mândrie, deopotrivă pentru elevi, profesori, părinţi. La loc de cinste au stat în continuare corul şi orchestra,   recitatorii, echipa de teatru, conferinţele, întâlnirile cu părinţii.

              În august 1944, în plin război mondial,  Bucureştii  sunt bombardaţi în mai  multe rânduri.  În   zona centrală a oraşului,  pe Calea  Victoriei  a fost  distrusă clădirea - monument  istoric  a Teatrului   Naţional. Atunci s-a hotărât (până se va găsi o nouă locaţie sau se va construi o clădire specială) ca instituţia Teatrului Naţional să-şi desfăşoare activitatea la CNMB, iar actorii să-şi prezinte spectacolele în sala noastră de festivităţi. Argumente: situarea în zona culturală a oraşului aproape de km 0; eleganţa sălii; nr mare de locuri -350; ambianţa deosebită; separarea de şcoală.

               În 1960, în plină dictatură comunistă, CNMB aniversează printr-un grandios spectacol 100 de ani de funcţionare a şcolii, spectacol prezentat pe scena Operei Române cu un cor mixt de 500 de elevi, o orchestră semisimfonică, şi o fanfară, toate coordonate de  prof. Minu Andronic. Lor li se vor adaugă în timp trupa de dansuri populare (coordonată de prof. Cornel Moroşanu), trupa de dans modern şi aerobic (prof. Ana Popescu, Prof. Lucia Boca, trupa de recitatori (prof . Florea Necsoiu), brigada artistică (prof.  Viorel Chiţimia), cor mixt de 80 de persoane (prof. Melania Rosescu)

              În  cercul artistic şi  muzical al şcolii, şi-au început munca şi şi-au cultivat aptitudinile artistice:  Ion Manolescu,  George Vraca, Nicolae Secăreanu,  Mihai Fotino, Ion Lucian, Dem Savu, Alexandru  Bocăneţ,  Voicu Enachescu,  Aurelian  Octav Popa,       Nicolae Licareţ,  Grigore Constantinescu,  Maria Pantazi, Dorothea Palade-Vasilescu,  Magda Demetriu Catinita, Vasile V.Vasilache, David Esrig, Dan Stoian, Leontina Ciobanu-Văduva,  Florin Chilian, Monica Anghel, etc.”

Acestea sunt doar câteva dintre argumentele legate de tradiţia liceului, care ne fac pe toţi, elevi şi profesori deopotrivă, să fim mândri că suntem mateişti.






Profesorul de română mateist








Primul meu contact „din interior”cu Liceul „Matei Basarab”, cum  se numea pe atunci, s-a     produs chiar în zilele în care şcoala era în reparaţii capitale. Corpul A, îndeosebi, fusese destul de      grav afectat de ultimele două mari cutremure care au zguduit România secolului al XX-lea. Impresia
pe care mi-a produs-o la început nu a fost tocmai încurajatoare,  mai ales că abia  mă transferasem dintr-un liceu în care una dintre intrări se afla lângă un bătător de covore. În primul meu an de „mateist”, am fost mereu pe drumuri, cursurile desfăşurându-se în trei clădiri, situate nu foarte aproape unele de
cealalte. Corpul A, în care am intrat de câteva ori din curiozitate, arăta sinistru, cu holurile lui imense, alb-plumburii, din cauza betoanelor, care se turnau pretutindeni, şi a molozului.



Înainte de a deveni mateist, ştiam că multe personalităţi ale culturii noastre, alături de politicieni importanţi şi prelaţi, fuseseră elevi sau profesori ai acestei şcoli, încât era normal să-mi doresc să  devin „coleg” peste timp cu ei. Despre elevii de atunci nu ştiam mare lucru, însă îi văzusem pe unii dintre ei, îndeosebi băieţi, cum încercau să-i atragă pe cei de la „George Coşbuc”, unde eram profesor, împreună probabil cu alţii, de prin alte licee, să participe la mitinguri şi marşuri, în perioada
acelei băi de libertate de după Revoluţie. Şi îmi plăcuseră...








Apoi, treptat, trupul liceului a început să renască, iar sufletul lui nu a întârziat să mi se arate.   Întâi corpul A, apoi B,cu una dintre cele mai frumoase biblioteci din ţară, sala de festivităţi, punctul   muzeal, clubul elevilor, cu efemera cantină de anul trecut, totul nou, proaspăt, frumos, dar şi impozant, ca pe vremuri...Elevii? Cei mai multi, încântători, entuziaşti, „drăgălaşi”, cum îi numeşte o colegă  simpatică.Uneori, mai ales seara, după ce copiii pleacă, sau în vacanţe, în vreo clasă ori pe culoarele  şcolii, îmi imaginam că timpul nu e cronologic, ci simultan...Îl văd pe Slavici, serios şi posomorât,    grăbindu-se să ajungă în holul de la intrarea principală, unde îl aşteaptă nerăbdător şi cald Eminescu. Ies repede amândoi, îndreptându-se fie spre redacţia „Timpului”, fie spre sălaşul vreunuia dintre ei, unde poate li se va alătura cândva Caragiale, pentru a discuta ore întregi despre literatură şi viaţă. Eminescu, pasionat de orice, încearcă, printre altele, să încălzească şi să nuanţeze puţin spiritul cam
rigid al prietenului său. Alteori, privesc mersul nesigur al lui Perpessicius, cu ochii distruşi de chinul voluptos de a descifra scrisul cuneiform al manuscriselor eminesciene. Într-un alt timp, atmosfera şcolii este atât detolerantă şi de elevată , încât aici se refugiază elevii care nu suportă
rigorile seci ale altor licee, precum colegul cu părul lung al lui Mircea Eliade. În acest mediu se poate manifesta spiritul olimpian al lui Eugen Lovinescu şi se plămădeşte ceva din cultura covârşitoare a    lui Călinescu. Tot aici, într-o urâcioasă după-amiază de toamnă, George Topârceanu, privind cam
plictisit pe fereastră, caută în gând rime pentru vreo ”baladă” sau „rapsodie”...



Iară noi, cei de acum, noi „epigonii”? Profesorii disciplinelor umanistice au privilegiul de a fi colegi peste timp cu mulţi dintre cei care le-au format personalitatea culturală şi spiritul, în general.
În aceste vremuri în curs de tabloidizare, ei încă mai cred în frumuseţea şi în puterea cuvântului şi se încăpăţânează să citească, să scrie, să viseze. Se căznesc să apere frumuseţea şi puritatea limbii, durându-i, ca pe celebrul poet, lipsa unei cratime sau a unei prepoziţii cuvenite înaintea unui „care”
ori înlocuirea cuvântului prin vreun emoticon. Se bucură, însă, când observă că privirile plictisite sau perplexe ale elevilor se luminează sau chiar lucesc uneori, dacă reuşesc să le spună ceva inspirat. Ştiu că şi-au făcut datoria când vreun elev recalcitrant se apucă să citească o carte din bibliografie,
abia după ce profesorii le-au vorbit despre ea, fără a le da nota 4, pentru că
poţi să apropii omul de artă doar prin convingere, nu prin sancţiune.



Toate acestea sunt o fărâmă din spiritul mateist, pe care profesorii de acum încearcă să-l menţină viu şi să-l transmită generaţiilor următoare.








                                                                                                  Prof. Dan Munteanu 






Gândurile unei absolvente



      Am fost şi eu cândva la început, când păşeam cu nerăbdarea specifică adolescenţei, petreptele pline de istorie ale marelui Colegiu   Naţional "Matei Basarab". Am fost şi eu cândva ca tine, drag cititor, entuziasmată, zburdalnică şi nepăsătoare la problemele din jurul meu.  Râdeam atunci     dacă auzeam de responsabilităţi, însă acum, maturizându-mă, îmi dau seama cât de scurtă estevremea copilăriilor. 


Este timpul acum să rememorez perioada pe care am petrecut-o în interiorul liceului, în calitate de eleva "Anastasia Cârjan", a şaptea la catalog. Chiar dacă nu mai sunt liceană, păstrez în inimă amintirea vie a celor întâmplate în sălile frumoase ale liceului, în orele care îmi păreau interminabile, în excursii, la diverse activităţi, la festivităţi s.a.m.d.

Pentru mine, "Matei Basarab" înseamnă instituţia care m-a format ca elev, înseamnă profesori de prestigiu. Permite-mi, drag cititor, să numesc câţiva oameni deosebiţi, profesori veritabili,  care    s-au străduit să ne înveţe numai lucruri bune, pe care i-am supărat de-a lungul celor patru ani, dar pe care i-am şi bucurat la final cu rezultatele noastre. Merită cu prisosinţă să fie respectaţi, iubiţi, iar dacă ai privilegiul de a-i avea ca dascăli, bucură-te de dumnealor şi ascultă-le sfaturile pe care ţi le dau,     urmează-le îndemnul! Aceşti profesori sunt: Roxana Neaţu, Florentina Cristea, Mihaela Coldea, Hrisanti Constantinescu. Absolut toţi profesorii sunt minunaţi, însă eu nu am avut privilegiul de a-i cunoaşte şi de aceea le numesc pedoamnele profesoare cărora le voi purta o recunoştinţă veşnică, pentru totce au făcut pentru noi, elevii.

Îmi doresc, drag cititor, să îţi ofer şi ţie o parte din gândurile mele bune, căci puterea exemplului este de netăgăduit. Aşadar, dacă îmi permiţi să îţi ofer câteva sfaturi ce ţi-ar prinde bine pe tot parcursul liceului, am să o fac. Dacă aş fi putut ca aceste mici secrete să le fi aflat şi eu de la altcineva, probabil că aş fi ştiut să "profit" mai mult de perioada adolescenţei. Iată aşadar sfaturile pe care ţi le dau şi pe care le poţi lua în seamă sau nu. Totul depinde de tine:        Îmi doresc, drag cititor, să îţi ofer şi ţie o parte din gândurile mele bune, căci puterea exemplului este de netăgăduit. Aşadar, dacă îmi permiţi să îţi ofer câteva sfaturi ce ţi-ar prinde bine pe tot parcursul liceului, am să o fac. Dacă aş fi putut ca aceste mici secrete să le fi aflat şi eu de la altcineva, probabil că aş fi ştiut să "profit" mai mult de perioada adolescenţei. Iată aşadar sfaturile pe care ţi le dau şi pe care le poţi lua în seamă sau nu. Totul depinde de tine:ce au făcut pentru noi, elevii.

Viaţa de liceu înseamnă muncă, studiu, distracţie, emoţii,prima iubire, maturizare, autocunoaştere şi prietenie. Aşa aş defini eu liceul.  Sunt mândră că termin Colegiul Naţional "Matei Basarab",   datorită prestigiului său şi a rezultatelor deosebite, a elevilor care au ieşit de pe băncile liceului oameni bine pregătiţi pentru o nouă etapă a vieţii lor.




-implică-te în toate voluntariatele şi activităţile care ţi se oferă, sau fă-o pe cont propriu (ţi se va cere experienţa voluntariatului, oriunde te vei duce sau orice facultate vei alege);

-învaţă pentru fiecare materie şi realizează-ţi temele date cu conştinciozitate;

învaţă pentru fiecare materie şi realizează-ţi temele date cu conştinciozitate;

-respectă-ţi profesorii şi preţuieşte-i;

-nu subestima nicio materie, căci fiecare informaţie este de aur;

-distrează-te cât mai mult;

-citeşte orice îţi place, însă citeşte, este vital;

-copilăreşte cât de mult îţi place;

-nu renunţa la jocuri în zilele ploioase;

-fii inventiv(ă) şi nu aştepta să treacă furtuna, ci dansează în ploaie;

-caută evenimentele şi festivalurile din oraş şi mergi la toate;

-fă din lucrurile care nu îţi plac, o şansă de a experimenta;

-împrieteneşte-te cu toţi colegii şi creează-ţi o atmosferă plăcută.

 Majoritatea timpului îlpetreci la şcoală, aşa că fă-l plăcut;

- experimentează viaţa de student, pentru a afla ce vrei să faci cu adevărat mai departe, altfel nu ai de unde să aflii;

-oferă-ţi ajutorul necondiţionat - binele ţi se va întoarce mereu;
-nu lua examenul de bacalaureat în joacă şi pregăteşte-te serios- nu este uşor, însă nici greu;


-îndrăgosteşte-te: e cea mai frumoasă vârstă pentru a ieşi la o îngheţată cu persoana iubită; mai târziu nu vei mai avea atât timp liber şi vor apărea responsabilităţile;

-fii copil şi nu încerca să te maturizezi înainte de vreme; zâmbeşte cât mai mult!






ANASTASIA CÂRJAN











    

Colegiul Tehnic  ,,Anghel Saligny”

Mănoiu Andra, clasa a XI-a A

Cred că aceasta boală a lenei și a nepăsării se transmite cu viteza luminii printre noi. Dacă printre noi se află câteva specimene care stau în indolență, aceasta zboară aproape către toți.

Atunci când înveți nu o faci neapărat pentru a fi cel mai bun sau pentru a-ți depăși colegii de clasă. Nu o faci nici pentru familie, nici pentru rude, nici pentru prieteni, mai pe scurt pentru nimeni, decât pentru tine

Colegiul Tehnic  ,,Anghel Saligny”, Boroş Alina, clasa a-XII-aG

Sfârșitul anilor de liceu

Este ultima zi a primului semestru școlar al clasei a XII-a. Un gând mi-a trecut fulgerător prin minte și m-a dărâmat cu fiecare imagine fericită din ultimii patru ani.

Arunc acum o privire la noi toți. Am crescut, ne-am maturizat… sau nu, însă am făcut-o împreună. Ei sunt cei lângă care am râs, ei sunt cei lângă am care am luptat, cu care m-am certat sau cu care am încălcat regulile. Ei sunt colegii mei ! Atât de mulți și minunați, fiecare în felul lui.

Chiar dacă am fost o povară pentru doamna director, cred cu tărie că o parte din sufletele noastre va colinda holurile liceului mult timp după plecarea clasei noastre.

Când eram mică, mama îmi povestea despre liceu ca cea mai frumoasă perioada a anilor de învățământ. Și a avut dreptate. Mi-am găsit prieteni speciali, am realizat cum să mă feresc de o influență negativă asupra mea, mi-am găsit drumul, ba chiar m-am şi îndrăgostit.

Îmi amintesc de voi,baschetbaliștii, cât de uniți şi fericiți erați, grupul perfect. Mă uitam la voi cu admirație. Am ajuns să vă cunosc, iar acum, în ultimul an, ne-am unit forțele spre distracție.

Codreanu, cel cu glumele la el şi cu cel mai mare simț de petrecere! Omul pe care l-am înțeles cel mai puțin în majoritatea alegerilor legate de femei, probabil singurul om pentru care m-am dat drept altă persoană, în favoarea lui. Să știi că nu e ușor sa fiu tu, mai ales când trebuie sa zăpăcesc pe cineva pentru tine!

Elena, te-am subestimat şi regret acest lucru. Ești o fată deosebită. Ești nebună şi puțin într-o ureche,însă acesta îți e farmecul. Din orice mici probleme pe care le împărtășeam, în final o dădeam în altele, râdeam şi ne prosteam ca două copile inocente.

N-am să-l uit pe cel mai micuț si firav, Petrache Gabriel, mereu tăcut şi timid, dar nici pe cel care mi-a încercat nervii la maximum în fiecare secundă a vieții de liceu. Totuși, cel care m-a enervat, care m-a disperat, care m-a ajutat şi care a avut mereu grijă de mine, Țuți.

 N-am să uit fetele AS ale clasei, Andra şi Georgiana, cu care nu m-am înțeles la început când eram căpoase şi copilăroase. Vara de după majoratul meu, pe care am petrecut-o cu Andra zi de zi, a fost într-adevăr  plină de viață.

N-am să uit privirea insistentă a băiatului de care m-am îndrăgostit. M-a susținut și m-a făcut fericită prin simpla lui existență. M-am comportat copilăreşte şi am apelat la gesturi  nepotrivite. L-am rănit si asta mă roade încă. Regret.

Văd cum te uiți la mine acum. Nu te-am uitat, stai liniștită! Acum zâmbești pentru că știi că la tine mă refer.

Colega mea de bancă, de bârfe, de distracție. Îmi ești mai mult de atât. Mi-ai suportat crizele, ieșirile nepotrivite, ba chiar mi-ai dat și pumni să mă trezesc. Mi-e greu să spun prea multe despre noi, pentru că nu aș mai termina curând. Îți voi spune ceva ce nu cred că am mai spus-o. Sunt mândră de femeia care ai devenit.

Cât despre doamna dirigintă, sunt sigură ca a făcut tot ce a putut să ne ajute, să ne îndrume spre lucruri mărețe, să ne certe și să ne sfătuiască . În ciuda unor momente, ulterior ni s-a dovedit că totul fusesespre binele nostru.

În prezent, examenul de bacalaureat ne chinuie.În toți acești ani am trăit din plin, fără griji, încercând limitele profesorilor noștri, care ne-au suportat ieșirile până în ultima clipă. Unii au decis să ne ardă la note, precum doamna căreia tabla nu-i era niciodată de ajuns, alintându-ne cu iepurași, dar și cei care ne-au lăsat în plata Domnului, încercând mereu săne dea lecții de viață, precum domnul profesor pe care niciodată nu-l încântam cu prezența la orele practice.

        Cu bine și rău, 4 ani aici în ,,Saligny” a fost casa mea, orele s-au scurs, anii au trecut, experiențele rămân și ne vom aminti mereu… Ce bine era acasă, în clasa noastră, unde s-au legat prietenii, vreau să cred, pentru viitor.