Prospectand viitorul - SSCNK
Practic karate de 10 ani. Sunt pasionat si voi continua sa practic acest sport făcând o adevarată performanta
, obținând titluri mondiale, europene și naționale.
Dunca Ioana
Colegiul Naţional ,,Matei Basarab”
Clasa: a IX-a G
VIITORUL MEU
Cum văd
eu viitorul ? Hmm... În primul rând, familia mea, mami şi tati vor fi, ca şi
până acum, asistenţi medicali excelenţi,
care salvează vieţi. Sora mea va deveni şi ea un doctor foarte bun, deoarece
asta îşi doreşte de mică, iar eu, un avocat de succes, absolventă de
Drept, cu o familie frumoasă.
Îmi
doresc ca familia mea să fie formată alături de mine din soţul meu, care va
eclipsa ,,bărbatul perfect” şi cei 3 copii ai noştri Ianis, cel mare, Maya, fata mijlocie şi
Mario, mezinul familiei.
De
asemenea, casa în care vom locui nu va fi una foarte
mare, va fi o casă frumoasă, în care ne vom creşte copiii şi noi vom creşte
împreună cu ei.
Voi
împărţi casa cu familia celei mai bune prietene, care îmi este ca o soră încă
din clasa a noua. Numele ei este Iulia, va
termina Dreptul şi ajunge, la fel ca mine, un avocat foarte bun şi
priceput.
Îi
datorez tot respectul liceului absolvit de mine, şi anume Colegiul Naţional
,,Matei Basarab”, care m-a ajutat să mă maturizez, să învăţ din propriile
greşeli
Petre Matei
Colegiul Naţional "Matei
Basarab"
Clasa a IX-a G
Viitorul prin ochii mei
Din nefericire, ideea mea despre viitorul planetei noastre nu
este una prea bună, cel puţin nu în momentul actual.
Planeta noastră suferă foarte mult de pe urma locuitorilor săi. Aceştia au creat
o multitudine de probleme pentru a căror rezolvare depun eforturi minime.
Cel mai bun şi convingător exemplu este
poluarea. În ultimul secol, rasa umană împreună cu tehnologia creată de
aceasta au produs mai multă poluare
decât a văzut Terra vreodată. Din moment ce tehnologia se dezvoltă, iar
dependenţa
omului de aceasta creşte, ne putem lesne imagina că,
în viitor,
efectele poluării vor fi devastatoare. Unele dintre aceste efecte se pot deja
vedea, momentan, la o scară mai mică, cum ar fi aerul irespirabil din jurul
fabricilor, fumul produs de autovehicule,
care este toxic pentru om şi orice altă vietate, deşeurile aruncate în aer
liber, rareori
colectate
Pasiunea mea si viitorul meu : Muzica - “ mediatorul dintre viața spirituală și cea a simțurilor.”
Ludwig van Beethoven
Sportul
meu preferat “dansul
ritmic”,
pe
care îl
practic de cinci ani. Câteva exerciţii fizice împreună cu muzica te fac să te
simţi mai bine, să te relaxezi, să zâmbeşti. Un viitor fara acest sport este de neconceput pentru mine !
”Hai în viitor!”
Concursul național ”Hai în
viitor!” organizat de Colegiul Național PETRU RAREȘ din Piatra Neamț a debutat în anul 2010. La prima ediție au participat trei echipaje,
cu elevi de la două unități școlare din Piatra Neamț. De la an la an, concursul
s-a desfășurat în prezența mai multor unități școlare și a evoluat de la
concurs județean la concurs național. Pe lângă prezentările PPT, organizatorii
au oferit conferințe inedite susținute de cadre didactice universitare și
instituții de prestigiu. În calitate de participant la toate edițiile aș putea
remarca creșterea interesului elevilor pentru tematica legată de impactul
tehnologiei asupra viitorului. Lucrările prezentate au fost mereu bine
argumentate și au avut din partea publicului multe aprecieri. Deși este un
concurs cu tematică mai greu de abordat, în fiecare an au fost mai mulți
participanți. Poate unul dintre motive a fost și valoarea premiilor. Multe
dintre materialele vizionate au fost utile pentru mine la orele de fizică sau
de dirigenție. Eforturile depuse pentru buna organizare au fost întotdeauna
răsplătite de interesul acordat acestui eveniment.
Prof. IACOB LILIANA,
|
Colegiul Tehnic Forestier Piatra Neamţ
Arc peste timp - SSCNK
SCOALA SUPERIOARA COMERCIALA “NICOLAE KRETZULESCU”
Bucuresti
De-a arhitectura
Colegiul
national ’’matei basarab’’
Viitorul - poarta spre imprevizibil
Viitorul este prezentul de mâine, este
clipa pe care azi o asteptăm nerăbdători, plini de speranțe și viziuni. Întotdeauna
planificăm viitorul ca o lume în care noi luăm deciziile corecte și suntem
pregătiți pentru imprevizibil, fericire, durere sau monotonie și este greșit
pentru că tocmai asta este el: neprevăzut. Viitorul este nerăbdarea cu care așteptăm
ziua de mâine fără a ști dacă suntem capabili de schimbare.
Când mă gândesc la faptul că prezentul este
trecător, știu că totul depinde de noi și de ceea ce facem acum. Timpul trece
indiferent dacă noi ne dezvoltăm, creând în jur o societate unită cu o
puternică dorință de schimbare, sau dacă lăsăm lucrurile pe seama destinului,
dorind ca părțile bune să vină fără ca noi să ne instruim şi să ne luptăm
pentru ceea ce ne dorim. Lumea evoluează treptat și liniștit pentru că momentan
Terra este pentru totdeauna, dar această evoluţie este influențată de noi, de
locuitorii săi, faptele noastre decid dacă evoluția este una pozitivă cu o
societate ideală, cu locuitori lipsiți de grijile obișnuite care pun accent pe
dezvoltarea sufletului și pe lucrurile mărunte ale existenței lor sau una negativă în care știința distruge
lucrurile simple, înlăturând astfel frumusețea vieții, o lume în care
tehnologia și roboții ar putea să ne înlocuiască. Știu că tehnologia, mașinile
zburătoare, călătoriile spre necunoscut și roboții vor fi prezenți în casele
moderne ale oamenilor peste ani, dar este important ca acest progres să nu înlocuiască
simplitatea, să nu îi facă pe tinerii de azi să uite lucrurile obișnuite, cele
care ne amintesc de trecut și ne aduc zâmbetul pe buze.
Comunicarea este cheia existenței umane, fără
persoane deschise la noi opinii, persoane care să socializeze spunându-și
gândurile și dorințele, transformarea va face viitorul să fie urât și
întunecat, condus de suflete pline de indiferență. Așa cum spune și Ştefan
Paraschiv:€œ”Viitorul nu se citește,
se scrie!”, anii următori se bazează pe prezent, așa cum istoria este scrisă de
fapte, nu de vorbe.
În ceea ce mă privește, consider că perioada
viitoare este șansa mea la descoperiri inedite, la călătorii în afara galaxiei,
la popularea diferitelor planete deja cunoscute și la dezvoltarea mea interioară, prin renunțarea la lucrurile
inutile din jur și prin îmbinarea noului cu tradițiile și obiceiurile care
ne-au adus țara până în prezent.
Așadar, viitorul se apropie de noi indiferent
de ceea ce facem, indiferent dacă îl acceptăm sau nu, iar evoluția este o necesitate,
nu o dorință.
Ciurea
Alexandra
Clasa a IX-a I
O zi din viaţa unui
adolescent din viitor
Sunetul muzicii mă trezeşte că în fiecare dimineaţă,
aceeaşi melodie, în fiecare zi,
mă readuce la rutina mea zilnică.
Apăs pe butonul verde de lângă pat, sunt mutat în
poziţie verticală, iar podeaua începe să se mişte,
ducându-mă cu tot cu patul până la baie. Salteaua revine în poziţie orizontală,
eu mă aşez pe ea, în timp ce din perete,
iese periuţa mea de dinţi motorizată. După ce
periuţa îşi termină treaba, îmi apăs brăţara de la mână,
pentru ca baia să fie curăţată şi să intre în modul “shower”.
Apa caldă începe să curgă din tavan. Când ies din duş,
sunt imediat uscat de către uşa băii cu aspiratoarele amplasate pe tocul acesteia.
Podeaua
mă conduce în bucătărie, iar
între timp hainele mele ies
prin pereţi. Când ajung la masă, robotul de bucătărie aduce o omletă caldă,
alături de tableta mea. Am mâncat repede şi am verificat tableta.
Mama îmi lăsase un mesaj: “În caz că întârzii, nu uita
să foloseşti teleportatorul, ţi-am reîncărcat cartela,
ţi-am comandat mâncare la liceu, o găseşti în bancă, după
ce tastezi codul ştiut”.
Îmi
iau tableta, apăs pe brăţară să activez teleportatorul şi mă trezesc în fata
liceului. După orele de geografie spaţială, dialect Groot şi istoria Arcadiei,
mă teleportez înapoi acasă pentru a participa la campionatul de LAN - fotbal.
Seara,
părinţii mei se întorc acasă şi discută pe Skype,
chiar dacă suntem în aceeaşi casă, apoi,
la ora 23, brăţara se stinge automat, eu adormind odată cu ea
până ziua următoare.
Andrei
Ludovic
Clasa
a IX-a B
Visul despre viitor
După o zi obositoare de
școală ajung acasă și mă întind pe pat pentru a-mi pune în ordine gândurile.
Visez. Visez viitorul. Îmi imaginez cum ar fi lumea dintr-o altă perspectivă.
Jurnal din viitor
Am 30 de ani, locuiesc
într-o vilă la capătul lumii și lucrez într-o agenție guvernamentală. Totul
este schimbat. Spre deosebire de trecut, viitorul este trist. Desigur, lumea a
avansat, există clădiri înalte care parcă ating ușor cerul, mașini ce plutesc
în aer... dar oamenii, oamenii sunt asemeni unor roboți. Suntem controlați de
tehnologie... spre exemplu, scrisul de mână nu mai există, fiind înlocuit de
aparate performante. Și totul s-a întâmplat mult prea repede. Din cauza
războiului petrecut acum câțiva ani, planeta este condusă de fel și fel de
organizații mai mult sau mai puțin secrete, cea mai mare dintre acestea fiind
Illuminati.
Fiecare om, este
însemnat cu un cod unic, format din cifre, încă de la naștere.
De ce? Răspunsul este simplu. Pentru a fi verificat, ușor de urmărit și...
pentru a putea fi eliminat, dacă se împotrivește regulilor jocului. Este greu,
știu, nimic nu a fost, este sau va fi ușor. Practic, din animale, devenim
robotizați, ușor de manipulat. În noi se naște teama de a mai trăi... visele,
aspirațiile, toate sunt spulberate. Acesta este jurnalul personal pe care
plănuiesc să-l las amintire următoarelor generații, să afle chinurile prin care
am trecut și vom trece încă o bună perioadă de timp.
Cum am ajuns să trăiesc
bine, spre deosebire de alții? Am avut noroc și desigur, un trecut nepătat de
fapte dubioase... iar pe lângă acestea, un simț al actoriei dezvoltat. Chiar
dacă lucrez pentru ei, asta nu înseamnă că sunt de acord cu deciziile lor
asupra omenirii. Recent, am creat un grup secret, din oameni care își doresc
viețile înapoi și plănuim să dăm lovitura... dar avem nevoie de timp, de mai
mulți oameni care să ne susțină și de un plan formidabil. Sediul nostru este
subteran, imposibil de penetrat sau de găsit, iar cei ce luptă pentru libertate
sunt ca și mine, practic „cârtițe”, greu de urmărit și ușor de infiltrat. Odată
ce te bagi într-un astfel de joc, nu mai poți ieși decât cu prețul vieții.
Știu, la prima vedere, este posibil să-ți placă, dar dacă te gândești mai
bine... îți vei da seama că riști să pierzi o parte din ce-ai adunat de-a
lungul timpului... familie, prieteni, nu numai lucruri materiale, ci și
sentimente. Pe de altă parte, decât să sufere o întreagă națiune, mai bine se
sacrifică câteva persoane. Nu este greșit să gândești așa. Dacă nu o face
nimeni, atunci care va fi soarta mea.. soarta omenirii ?!
Brusc, simt cum totul se
pierde în ceață. Mă încearcă un sentiment de spaimă și văd doar negru în jurul
meu. Deschid temător ochii și realizez că a fost doar un vis, o simplă
proiecție a imaginației mele. Îmi frâng capul în mâini și-mi repet în minte ca
acesta să nu devină realitate, ci să rămână pură ficțiune. Așadar, copile, fii
fericit astăzi, căci mâine nu știi ce-ți rezervă viitorul.
Niţov
Maria Cristina
Clasa
a XI-a H
Viitorul…imprevizibil
Adesea
suntem întrebaţi care sunt visurile, idealurile noastre şi cum vom reuşi să le
proiectăm în viitor. Uneori, chiar noi ne întrebăm care este scopul existenţei
noastre şi suntem măcinaţi de confuzie şi nesiguranţă.
Viitorul
poate fi de fapt controlat? De-a lungul vieţii cunoaştem oameni şi locuri. Ne
confruntăm cu păreri şi critici. Încărcătura noastră spirituală care ascunde planurile şi ţelurile pe care
le-am croit cu multă grijă, poate fi tulburată la auzul unei descurajări sau la
producerea unei întâmplări negative. Pe de altă parte, putem descoperi ceva
nou, ceva ce ne place mai mult şi este mai potrivit pentru noi, ceva ce ne face
să tânjim spre mai bine. Aşadar, viitorul nu poate fi descris cu exactitate, fiindcă
de cele mai multe ori intervine vreun eveniment, o persoană sau orice alt lucru semnificativ pentru noi care ne
determină să ne schimbăm perspectiva şi să urmăm o altă cale.
În
ciuda faptului că destinul funcţionează după
principiul cauză-efect şi în mare parte este imprevizibil, nu înseamnă
că nu ne putem crea o schiţă după care să ne ghidăm, pe care să o conturăm
odată cu trecerea timpului şi din care să rezulte o capodoperă impozantă.
Pentru a fi fericiţi, mai întâi trebuie să fim visători, perseverenţi şi
recunoscători. Visurile pe care le construim trebuie să fie consolidate, iar
totodată acestea nu trebuie să fie extreme, irealizabile.
Consider că cele mai importante hotărâri
pe care le voi lua vor fi legate de
personele pe care le aleg să îmi fie alături şi de activitatea profesională.
În
viitor, mă văd înconjurată de oameni interesanţi, de la care voi avea de
învăţat permanent, oameni pe care îi voi putea explora continuu şi care mă vor
impresiona mereu, indiferent de cât de bine i-aş cunoaşte. Grupul meu de
peroane apropiate nu va fi extins, dar va fi divers. Voi aduna lângâ mine
oameni cu personalităţi asemănătoare cu a mea, cu păreri şi idei comune şi
oameni diferiţi, care vor avea o altă persepectivă asupra lucrurilor, dar care
mă vor face fericită şi care mă vor
determina să le ador compania.
Privind
spre viitorul meu profesional, mă simt
nesigură. Nu mă pot pronunţa cu exactitate, fiindcă nu am descoperit un lucru
la care mă pricep foarte bine şi pe care l-aş putea face întreaga viaţă. Slujba
pe care o voi practica îmi va plăcea enorm, voi face totul cu pasiune. Mi se
pare extraordinar să fii jurnalist. Să explorezi neîncetat, să observi şi să
cunoşti, apoi să-ţi împărtăşeşti perspectiva, să îi faci pe ceilalţi să se
identifice în viziunea ta.
Aşadar, nu poţi şti ce îţi rezervă
viitorul, dar trebuie să-ţi îndrepţi atenţia asupra lucrurilor care te fac
fericit în prezent, iar odată ce eşti convins că ai găsit lucrul pe care vrei
să-l urmezi, care te va defini în viaţă, trebuie să lupţi pentru a-l face
posibil.
David
Valentina
Clasa
a IX- a I
Adolescentul
viitorului
Oricare
dintre noi și-a imaginat măcar o dată cum ar arăta lumea în viitor. Eu am ales
să scriu despre adolescenții din viitor, deoarece mă aflu în această perioadă a
vieții și știu ce mi-aș dori să se schimbe.
O
principală preocupare a adolescenților este școala. La această vârstă lucrurile
se complică, profesorii au mai multe așteptări, iar nivelul de cunoștințe pe
care trebuie să îl avem este, teoretic, mare.
În
viitor, eu văd școala ca pe o instituție mai respectată și mult mai evoluată.
De exemplu, clasele vor fi încăperi colorate, luminoase, în care învățatul pare
un joc și în care orele de curs sunt mai captivante, mai creative. În plus,
mi-aș dori ca în viitor materiile să fie diferite și să fie adăugate cursuri de
gătit, arhitectură, sculptură, muzică sau alte lucruri care îi ajută pe
adolescenți să își aleagă o meserie. Mai mult decât atât, școala va fi foarte
dezvoltată din punct de vedere tehnologic, așa că elevii vor fi dotați cu
dispozitive de ultimă generație pe care își vor face temele și prin care vor
avea acces mai ușor la manuale. Excursiile din viitor nu vor mai fi la munte
sau la alte obiective turistice, ca în prezent, ci în spațiu, unde vor explora
alte planete, asteroizi și stele.
O
altă caracteristică a adolescenților din viitor este că la vârsta de 15 ani,
atunci când, se pare, copiii au probleme de comunicare și de înțelegere cu
părinții sau cu ceilalți din jurul lor, ei primesc o telecomandă a simțurilor,
cu ajutorul căreia îi pot face pe cei din fața lor să nu mai vorbească.
Așadar,
viața adolescentului va fi mai ușoară, la fel ca a celorlalți oameni, o viață
din ce în ce mai robotizată și mai teleghidată, dar nu
neapărat mai frumoasă.
Leceanu
Roberta,
Îmi place să cred că toate lucrurile au o
continuitate în viaţă, iar fiecare drum ce aparent s-a sfârşit, este un nou
început, o nouă aventură în urma căreia vom mai învăţa lucruri noi şi vom căpăta
şi mai multă experienţă.
Nu voi privi ultima zi de liceu ca pe un sfârşit. O voi privi
ca pe un nou început. Începutul unei alte etape în care voi avea şansa de a
învăţa lucruri noi. Pentru mine nu va fi povestea care se termină cu „Sfârşit”,
ci cu… „Va urma”.
Eu prin viitor
În această
oră magnifică de descoperire a ideilor
vorbim despre un viitor pe cât de minunat, pe atât de imaginar și de necrezut. Un om din viitor care mai mult sau mai puțin va
deveni un robot și va rămâne - totuși
- puțin om până la finalizarea
procesului de robotizare. Eu prin viitor.
M-am
trezit de dimineață într-o zi a luni, mai, din anul 3815, unde cu greu am
ajuns, schimbând până atunci niște piulițe și câteva șuruburi uzate și
ruginite. Programat să îmi deschid sistemul prin cipul de bază, la ora 7:30 am
deschis sistemul de cooperare și am sunat la numărul de taxibot . La ieșirea
din satelitul familiei mele am fost întâmpinat de un OZN mov controlat de un
extraterestru de treabă, cu care am reușit să dezbat mai multe subiecte
interesante despre sistemul meu de funcționare pe care și-ar fi dorit și el să
îl posede. După câteva probleme de pornire a OZN-ului am pornit spre şcoală. Pe
traseul aerian ales de extraterestrul șofer am descoperit mai multe pancarde
digitale care ilustrau noile știri din familia Bianca și Victor Bot. Un trafic
aglomerat ne aștepta și aerul părea de nepătruns, dar deodată a apărut
robodirijorul de trafic și a descongestionat tot. Timpul începea să îmi preseze
pistoanele și păream a fi roșu ca rugina de frica faptului că pot primi din
secundă în secundă atenționări pe
compiuterul principal de la doamna profesoară de limba Marțiană că am
întârziat.
Cu greu
reușesc să ajung doar cu câteva secunde întârziere, depun din contul meu suma
necesară achitării cursei spre școală, ies din OZN și zbor în clasă. Pesemne
doamna profesoară studiase istoria și alesese să imite un comportament
pământean. Am fost iertat de întârziere si am fost poftit să iau loc lângă
încărcătorul meu, unde mă aștepta leptocaietul
cu lecțiile pentru acea zi.
Deodată am auzit strigându-se în clasă cu
o voce tare de femeie Wall-e și am tresărit. A trebuit să trimit lecția scrisă
de mine pe computerul profesoarei. Aceasta a supus fișierul meu la toate
testele, dar după ce a terminat nu a putut sa îmi acorde o notă mai mică de
10.La sfârșitul orelor doamna profebot ne-a blocat sistemele de operare pentru
a ne transmite lecția pentru următoarea zi. Urma bacul, examenul nostru de
maturitate, trebuia să ne golim memoria internă pentru a putea stoca toată
materia de bac. Ne-au fost deschise pe rând ferestrele din creier și pe rând
ne-am deșteptat. Puteam vorbi în limbile universului nostru și comenta toată
literatura intergalactică. Care dintre noi rămăseseră doar oameni erau ajutați
cu implanturi de mărire a capacității de stocare. Din greșeală cumpărasem
câteva sentimente și le-am încercat, dar cred că atunci când nu era cazul de
manifestare. Am vrut să fiu fericit că nu mai sunt om și să am ceva compasiune
pentru un coleg care nu putea să se robotizeze, prea sărac, și mi-a ieșit un
zâmbet de metal, el înțelegând că râd de umanitatea lui. Telepatic am primit
ultimele variante de itemi pentru testarea finală și, încălzit de atâtea
circuite încinse, m-am resetat.
După o zi
de circuite arse și bătălie a softurilor, această zi de școală s-a terminat și
din nou am apelat la linia aeriană pentru a-mi trimite o navă spațială pentru a
ajunge mai repede acasă. Pe drum am întâlnit o gaură neagră care aproape ne-a
absorbit, dar șoferul inteligent a reușit să evite dezastrul. Acasă mama mi-a
programat mașina de gătit pentru un prânz delicios și gustos. Tata își terminase programul de lucru la serviciu unde
repara circuitele defecte ale roboților din noua generație.
Mama încă
lucra la upgradarea softurilor dereglate și înlocuirea sistemelor virusate.
După masă m-am apucat să scriu un articol virtual pentru revista școlii,
îndrumat îndeaproape de doamna dirigobot care era foarte preocupată ca toate
lucrurile să iasă perfect. La terminare l-amtrimis printr-un email foarte rapid
care se deschidea direct prin sistemul de corectare avansată și apoi până la
doamna dirigobot.
Pe seară
soarele s-a stins și luna supărată parcă refuza să ne lumineze șuruburile și
piulițele bine curățate cu ajutorul celor care au grijă de curățenie. Am aprins
luminatoarele și ne-am bucurat de o seară minunată de mai. Nu a mai durat mult și
am mers fiecare în camerele noastre, nu înainte de a ne programa deșteptătoarele
și conectându-ne la încărcătoare.
Gheorghe Valentin, Colegiul Tehnic ,,Anghel Saligny”,
clasa a XI-a G
Lumea în viitorul îndepărtat
Încerc să-mi imaginez cum vom
arăta peste mult timp, cum va fi în viitor.Oare va fi mai bine sau mai rău ?
Sper că va fi mai bine, că rău a tot fost.
Din
cauză că vom fi prea mulţi, unii dintre noi vom merge
să locuim şi pe alte planete cum ar fi planeta Gliese 581 g, deoarece aceasta
pare că este aseamănătoare cu planeta Pământ.Va trebui să inventăm şi un
vehicul care să ne ducă până acolo, pentru că această planetă se află la 20 de
ani-lumină departe de Pământ.
Din cauza atâtor maşini şi maşinării inventate de noi,
va fi pe străzi un nor de poluare care ne va împiedica să mai respirăm un aer
curat, acest lucru se întâmplă astăzi în China.Vom fi filmaţi şi înregistraţi
la fiecare pas pe care îl vom face, vom fi conduşi şi ni se va spune ce să
facem.O să avem locuri puţine pentru a munci deoarece se vor fabrica diferiţi
roboţi care vor lucra în fabrici; acest lucru se va face pentru ca patronii să
economisească nişte bani. Spaţiile verzi vor dispărea,oraşele vor fi mai mult
din fier, iar culorile, frumuseţea şi sănătatea oferită de spaţiile verzi vor
fi distruse.Chiar dacă în ziua de azi tehnologia este foarte importantă pentru
noi, în viitor va deveni o parte din noi, deja în prezent sunt mulţi tineri
dependenţi de tehnologii, în viitor toţi vom ajunge aşa. Toţi oamenii vor avea bani, toţi ne vom permite
multe lucruri pe care în zilele de azi nu le avem.Vom deveni mai deştepţi, vom
şti multe limbi străine, încet devenim mai deschişi la minte.Părinţii or să
lucreze mult şi vor sta puţine ore acasă. Familiile vor petrece puţin timp
împreună şi dacă te gândeşti că acest lucru începe să se petreacă şi în
prezent, te cam pune pe gânduri.
Îmi setez aparatul din mână, acum devine ceas, la fix 05:00
pentru a începe o nouă zi. Mă trezesc şi îmi iau pastilele care au devenit
mâncare, acele mici capsule care înlocuiesc mesele oamenilor. Cu toate acestea
nu pot renunţa la tradiţionala cafea. Îmi chem robotul, îi spun să îmi
pregătească cafeaua în cana mea preferată. Apăs un buton şi gata, a venit cu
cafeaua. E uimitor cum lumea a evoluat atât de mult.
Voi pleca,trebuie să ajung la serviciu. Mă duc în cabina
“magică” din care doar apăsând un buton, îţi alegi hainele pe care vrei să le
porţi în ziua aceea şi gata, cât ai clipi, eşti îmbrăcat. Ora 06:30, în fiecare
zi la ora aceasta soseşte nava care mă va duce până la serviciu. Navele
spaţiale sunt nişte maşinării cu care călătorim în spaţiu, ele au diferite
forme şi modele. Sunt miraculoase deoarece ele ne ajută să ne deplasăm. Unii
oameni le folosesc să îşi viziteze neamurile rămase pe planteta Pământ. O altă
metodă de a ne deplasa este “cabina de teleportare”. Ea te poate teleporta
dintr-un loc în altul, dar la o distanţă reletiv mică. Însă ele nu sunt aşa
sigure, ne mai trebuie timp să mai dezvoltăm această tehnologie nouă. Cât de
repede trece timpul, am şi ajuns la serviciu.
Eu lucrez într-un laborator de ştiinţă a medicinei,
lumea s-a schimbat mult în acest domeniu. Înainte se foloseau pastile care îi
afectau chimic pe oameni sau se făceau operaţii pentru a tăia părţi din corp.
Acum oamenii au capacitatea de a se vindeca singuri,aceşti oameni numiţi
“vindecători” au un talent special de a vindeca. În laboratoare medicamentele sunt puţine, au
o formă lichidă şi gust de fructe. Ele sunt folosite doar în cazuri grave, când
oamenii nu ajung la “vindecători”.
Oamenii lucrează foarte mult cu roboţii.Unii dintre ei
lucrează alături de ei, iar alţii programează roboţi sau îi asamblează. Lumea
este acum populată nu numai de oameni, ci şi de roboţi. Orice om are în nava
lui măcar un robot, fie îl ajută la treburile casnice, fie unii dintre ei au ca
animale de companie mici roboţi câini sau pisici. Acestea sunt asemănătoare
animalelor, sunt din metal şi sunt programaţi, având abilităţile unor
animale.
După o zi obositoare de muncă ajung acasă la ora 20:00. Cu
toţii lucrăm multe ore pe zi, pentru a rezista ni se dau nişte seruri făcute
chiar în laboratorul unde lucrez. Sunt plăcute la gust, nu ne fac rău şi ne dau
energia şi forţa de care avem nevoie. Voi lua doar câteva capsule de hrană,
după ce voi ieşi din cabina de duş, apoi mă voi odihni în marele meu pat
plutitor. Am ales acest pat deoarece îmi place foarte mult ideea de a dormi în
aer.Este o senzaţie plăcută să te simţi la înălţime, este foarte confortabil şi
specialiştii în acest domeniu spun că este şi foarte sănătos, te ajută să te
odihneşti mai bine.
S-a făcut târziu, este timpul să dorm, mâine e o nouă
zi şi trebuie să mă odihnesc.Zilele trec atât de repede, timpul zboară parcă
mai repede ca niciodată.
Colegiul Tehnic
,,Anghel Saligny”, Adriana Chiţu, clasa a XI a F
Privire
în viitor
În viitorul văzut de mine, în viața
oamenilor un rol foarte important îl va avea tehnologia, care, după părerea
mea, ne va schimba viața într-un mod cum nici măcar nu am fi reușit să ne
imaginăm acum 100 de ani.
Datorită
schimbărilor accelerate din societate vom asista la apariţia unor
inovaţii tehnologice destul de impresionante în următorii ani, care vor schimba
lumea, însă în cel fel, rămâne de văzut. Dacă acum oamenii sunt dependenţi de
calculatoare, ce sunt prezente în maşini, telefoane, jucării sau chiar pe
frigidere, în viitor aceste dispozitive vor fi practic peste tot. Parcă văd
deja cum vom vorbi cu asistenta noastră virtuală, cum nu vom mai fi nevoiţi să
ducem gunoiul, să facem curat prin casă sau să ne aranjăm hainele singuri. Vom
fi complet înconjuraţi de calculatoare, dar vom fi extrem de conştienţi de
prezenţa lor.
Un lucru foarte important este cum ne va
afecta această nouă tehnologie revoluţionară viaţa în mod direct, având
posibilitatea de a ne prelungi existenţa, de a găsi noi modalităţi de a trata
boli sau accidente care ne vor creşte şansele de supravieţuire în aceste
situaţi critice considerabil. Precum am avut posibilitatea de a vedea numai în
filme până acum, vor fi create animale virtuale, care în esenţă vor
"trăi" în interiorul unui calculator şi poate într-o zi, aceste
creiere digitale vor fi încărcate pe nişte avatare robotizate.
Apă potabilă din oceane nu va mai părea
ceva ieşit din comun. Desalinizarea la scară industrială va începe, mai devreme
sau mai târziu, planeta fiind din ce în ce mai populată, iar sursele de apă
potabilă împuţinându-se din ce în ce mai mult. Astfel va exista posibilitatea
ca apa potabilă să poată fi generată din apa oceanelor.
Gândindu-ne însă şi la eventualele aspecte
îngrijorătoare, dezvoltarea computerelor, în special, poate fi o forţă
perturbatoare la nivelul societăţii pentru că mulţi oameni vor face eforturi
pentru a ţine pasul cu nişte schimbări considerate uimitoare şi derutante.
Această schimbare rapidă, în opinia mea, poate să afecteze relaţiile dintre
oameni, astfel încât acestea vor dura din ce în ce mai puţin.
În altă ordine de idei, sunt de părere că
acest secol va fi o eră spaţială sau riscă să nu mai fie deloc. Dacă vrem să
supravieţuim secolelor următoare, atunci specia umană cu siguranţă trebuie să
se pregătească să călătorească în întunecimea cosmosului, pentru a ocupa noi
lumi. Probabil că în 50 de ani oamenii vor trăi pe lună, iar peste încă 50 de
ani şi planeta Marte va putea fi populată de noi.
În concluzie, viaţa, aşa cum o cunoaştem noi acum, va
fi doar o amintire, depinzând de tehnologie şi folosindu-ne de ea pentru a
putea supravieţui şi pentru a putea duce gena rasei umane mai departe.
Colegiul
Tehnic ,,Anghel Saligny”, Suciu Gabriel, clasa a-XI
aG
Viitorul
Mereu mă
întreb cum va fi viitorul meu. Ce mă așteaptă? Nimeni nu știe ce ne rezervă
viitorul, dar putem încerca să ni-l construim așa cum vrem noi. Până la urmă toți
ne dorim o viață perfectă, toți oamenii își doresc o familie, un loc de muncă
bun și toți își doresc să arate lumii cât de multe lucruri realizează.
Eu cred că
lumea peste mulți ani va arăta altfel. Cu siguranță va fi mult mai diferită
decât prezentul. Mașinile probabil vor zbura, se vor construi clădiri lângă
clădiri, nu va mai fi aer curat. Populația va crește dramatic. Copiii la școală
nu vor mai scrie pe caiete, nu își vor mai lua ghiozdanul greu după ei. Totul
va fi scris pe calculatoare. Astăzi toate liceele din Occident au tot felul de
încăperi frumoase… biblioteci,cantine, care funcționează, noi însă nu avem nimic. Poate pentru că nu știm
să avem grijă de ele și din această cauză pe viitor oamenii ar trebui să fie
mai conștienți și să aibă mai multă grijă de bunuri. Din cauză că oamenii se
atașează mult de animalele pe care le au, cred că un om de știință, cineva, va
construi animale roboți. Astăzi tehnologia conduce lumea, totul este legat de
tehnologie.Generația anilor 2000 s-a născut cu ochii în calculatoare. Generației
următoare i se vor implanta cipuri în creier și doar cu o simplă scanare toate
datele respectivului se vor afișa pe monitor.
Îmi doresc
să se descopere leacul pentru toate bolile incurabile. Dar mai ales pentru
cancer. Sper ca în următorii ani să se construiască mai multe adăposturi pentru
oamenii străzii. Poate dacă vor avea unde să locuiască, dacă cineva se va ocupa
de ei, le va oferi un loc de muncă, țara se va curăţa. Trebuie să fim optimiști.
Aș vrea să
știu ce mă așteaptă, dar pe de altă parte nu aș vrea să mi se împlinească
această curiozitate, deoarece nu voi mai fi surprinsă. Viitorul este o ușă cu
multe surprize…
Colegiul
Tehnic ,,Anghel Saligny”, Bălăceanu
Mădălina, clasa a-XI-aF
Informaţii pentru viitor: clasa a X-a G Şcoala Superioară Comercială "Nicolae Kretzulescu"
Informaţii pentru viitor: clasa a X-a G Şcoala Superioară Comercială "Nicolae Kretzulescu"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu