Raftul cu idei

2015/2016

100 de ani de la nasterea lui Sierpinski

Iacob Beatrice

Serbanica Mihaela

Școala Superioară Comercială “Nicolae Kretzulescu”

Dacă  privim în sus  știm că suntem parte din acest univers, dar poate mai important decât acesta este că universul este în noi și printre noi, deorece există un nivel de conectivitate la nivelul întregii lumi.  Asta e una dintre fațetele pe care ni le dorim in viață. Vrem să ne simțim conectați, vrem  să simțim că suntem   participanți la activități și evenimente din jurul nostru . Aceasta este unul dintre sensurile vieții și geometria fractală ne facem să simțim că facem parte din acest univers, suntem conectați la o idee comună într-o armonie pe care matematica a descifrat-o.

CINE A FOST SIERPINSKI?

Un matematician polonez care a realizat un obiect matematic , unul dintre primele exemple de fractali, o noțiune ce poate fi acceptată și de copiii de gradiniță, ca o joacă, dar care are semnificații profunde în matematicile superioare.

FRACTALII sunt obiecte geometrice neuniforme, fragmentate cu proprietatea că o parte din respectivul obiect  se aseamănă  cu obiectul din care fac parte. Precursori ai geometriei fractale sunt Sierpinski, Von Koch, Cantor și  Hilbert dar cel care a fost initiatorul teoriei este Benoit Mandelbrot

Să exemplificam cu fractalul covorul lui Sierpinski: 

Împărţim un pătrat în 9 pătrate egale, fiecare având latura de 3 ori mai mică decât a celui initial si  eliminăm pătratul din mijloc.

Acesta a fost primul pas.

La pasul doi, aplicăm aceeaşi transformare fiecăruia dintre cele 8 pătrate rămase.

Covorul lui Sierpinski este mulţimea de puncte rămase după ce repetăm procedeul de mai sus de o infinitate de ori.

Altfel spus, este o forma de repartizare a unor goluri pentru a modela o "sita naturala“ cu factorul de scara este 3. Raportul de masă este 8, pentru că sunt 8 pătrate ramase prin eliminarea celui din mijloc.

 Pornim de la un   patrat şi ajungem la o imagine atât de franjurată încât ideea pe care o avem depre suprafaţa nu corespunde, dar nici cea de dreaptă nu se potriveşte . 

Vedem ca prin trecere la infinit, aria obiectului creat devinbe zero.

Istoria matematicii arată că si alte obiecte matematicii definite asemanator crează unele  confuzii :  curbe infinite ȋn spaţii finite, suprafeţe fără arie sau curbe care umplu o suprafaţă. De aceea le-au numit monștrii matematici.

 Avem o dimensiune sau două? Intuiţia şi simţul nostru matematic nu pot să decidă .

Obiectele  matematice numite fractali sunt spectaculoase prin reprezentările lor grafice, dar şi prin modalitaţile diferite de generare, surprinzând la prima vedere prin ingeniozitate  și formă.

Într-un limbaj neştiinţific, fractalul poate fi explicat ca o formă geometrică fragmentabilă care poate fi divizată în părţi, fiecare parte fiind o copie mai mică a întregului.

fractus” = rupt sau fracturat.

Are următoarele proprietăţi principale : este un obiect autosimilar      conform acestei proprietăţi, o parte din structura sa seamănă cu întregul,are o definiţie simplă, recursivă si are o dimensiune fracţionară

Proiectul „Sierpinski Carpet Project”, proiect etwinning aflat și pe platforma SCIENTIX  a comemorat împlinirea a 100 de ani crearea fractalului de către  matematicianul polonez și a reunit  profesori, şcoli şi elevi din întreaga lume pentru a construi cel mai mare covor al lui Sierpinski din istorie. Finalizarea proiectului a avut loc în Almeria- Spania in data de 13 mai 2016 prin realizarea iterației a VII-a la nivel mondial.

Frumuseţea formelor fractale este dată deopotrivă de continuităţi şi de discontinuităţi ale obiectelor analizate. Artă şi stiinţă deopotrivă, geometria fractală este o modalitate de creaţie bazată pe cunoaştere, emoţie şi imaginaţie.

Bunica Mihai Alexandru

Clasa a IX-a D

Colegiul Naţional "Matei Basarab"

Idiotul

de Feodor Mihailovici Dostoievski

            Cred că viața mea de pasionat de lectură poate fi împărțită în două perioade: înainte de a citi „Idiotul” de Feodor Mihailovici Dostoievski, și după. Nu doar că mi-a deschis noi orizonturi (înainte să o citesc, evitam literatura clasică), dar a și schimbat modul în care privem orice altă operă.

            Când vine vorba de a explica de ce este cartea mea preferată, nu știu de unde să încep.

            Dostoievski este un geniu în crearea și descrierea de personaje. Absolut toate personajele din opera sa sunt interesante. Și aici nu mă refer doar la cele principale. Nastasya, Aglaia, Rogojin, Lizaveta Prokofievna, Lebedev, Evgheni Pavlovici, Ganea, toate sunt cel puțin la fel de complexe ca protagonistul însuși. Nu există personaj negativ sau pozitiv. Pe fiecare dintre ei i-am urât și i-am iubit de-a lungul romanului. Într-un mod ciudat, acestea par reale, chiar dacă nu se comportă deloc ca niște persoane obişnuite.

            Felul în care Dostoievski combină în arta sa filozofia și psihologia este extraordinar, aș spune unic, dar nu cred că am citit destul ca să pot face o asemenea afirmație. Nu degeaba Friedrich Nietzsche l-a numit „singurul psiholog de la care am ceva de învățat”. Din analiza făcută tuturor personajelor sale, reiese cât de bine cunoștea psihicul uman...

Colegiul Naţional „Matei Basarab”

Buzatu Flavius Teodor

Proiect Ploaia de vise

Activitatea: Recenzii de carte

Viața printre cărți

            Deși sunt un tip timid, reușesc întotdeauna să-mi înving tracul atunci când le spun prietenilor sau cunoscuților, deseori cu mândrie, că sunt un cititor înrăit. Indiferent de reacția stârnită în urma confesiunii mele sunt mereu fericit că-mi mărturisesc pasiunea față de cărți. Pot fi apreciat sau, din contră, ironizat, însă nu îmi schimb niciodată atitudinea față de lectură și convingerea fermă că aceasta este esențială în viața tinerilor, în speță a adolescenților.

            După cum spunea cronicarul moldovean Miron Costin, “nu e alta mai frumoasă și de folos în toată viața omului zăbavă decât cititul cărților“; trebuie subliniat astfel rolul cărții în educarea și formarea ca om adult a tânărului în societatea umană din toate timpurile, de la apariția scrisului cuneiform și a primelor opere ale umanității, cum ar fi  “Epopeea lui Ghilgameș“.

            În primul rând, concepția mea e că se impune accentuarea caracterului educativ al lecturii, ce îndeplinește funcția de instructor al mentalității umane prin faptul că declanșează anumite mecanisme ale creierului ce permit și dezvoltă unele trăsături și calități psihice imperios necesare, precum imaginația, creativitatea, dar și prin faptul că îmbogățește lexicul și formează afectiv viitorul individ matur.

            Un alt factor prin care se evidențiază lectura este stoparea, cel puțin parțială, a fenomenului de manipulare, tot mai prezent în zilele noastre. Astfel, putem spune că un adolescent care citește în timpul liber, în loc să frecventeze cercurile de pe internet influențate de media, este mai puțin afectat de mesajele subliminale cu un puternic impact asupra gândirii libere. De exemplu, un cunoscut actor de comedie american (din secolul trecut) spunea, citez: “Televizorul este pentru mine un mod foarte bun de a mă educa. De fiecare dată când cineva pornește televizorul, mă duc în altă cameră ca să citesc o carte“.

            Lectura este, pentru mine, un bun mod de a mă perfecționa în orice particularitate a vieții, deoarece reprezintă o fundație, o bază, o piatră de temelie a oricărei activități psihice, un tipar ce ordonează și conduce într-un anumit sens întreaga panoplie de sentimente și idei a persoanei respective. Importanța lecturii este reflectată și de experiențele unor oameni ce au fost încântați și marcați profund de anumite cărți ce le-au influențat până și unele aspecte din viața cotidiană, capodopere (din punctul lor de vedere) pe care le consideră direct răspunzătoare pentru transformările de mai târziu.

          

Colegiul national ’’matei basarab’’

Zece negri mititei - Agatha Christie – recenzie

Zece negri mititei este cel mai cunoscut roman polițist scris de către „Regina Crimei”, Agatha Christie, şi unul dintre cele mai vândute romane ale tuturor timpurilor.

Oare va supravieţui cineva?

“Zece negrii mititei” este unul dintre cele mai bine elaborate romane ale Agathei Christie. Munca titanică pe care aceasta a depus-o în construirea lui, continuă să fie răsplătită şi astăzi de mulţi cititori. Este o carte ce te ţine în priză; nu poţi să o laşi din mâini. Intriga este foarte bine construită, romanul pune accentul şi pe poveştile din trecut ale personajelor.

Zece oameni aparent fără nici o legătură între ei, cu statut social diferit, primesc o scrisoare în care sunt invitaţi pe insula Negrului. Nimeni nu ştie cine este misteriosul Owen, proprietarul insulei, însă toţi cei zece oameni acceptă invitaţia. Ajunşi în vila de pe insulă, sunt întâmpinaţi de  majordomul şi servitoarea vilei în care îşi vor petrece "vacanţa". Nici aceştia nu îi cunosc pe misterioşii Owens.

În scurt timp, ceea ce părea a fi o vacaţă ideală se transformă într-un coşmar, teroarea pune stăpânire pe inimile invitaţilor, iar crimele au loc în lant pe acea insulă a morţii.
Invitaţii nu mai au încredere unii în alţii, sunt suspicioşi şi încremeniţi de frica şi panica instalate în vila de pe insula Negrului.

În timp ce citeam această carte, pur şi simplu nu puteam să ghicesc cine este criminalul; chiar dacă îl banuieşti la un moment dat, romanul este construit în aşa fel încât să te îndepărteze de acele bănuieli, astfel că toate personajele ţi se vor părea dubioase.

Pot spune că acest roman este de nota zece. Este şocant, palpitant, îţi taie răsuflarea până la ultima pagină. Romanul te ţine în suspans mereu, intrigându-te cu fiecare pagină. Stai şi te întrebi mereu cine e ucigaşul. Bănuieşti un personaj, apoi altul şi tot nu-ţi poţi da seama cine totuşi e ucigaşul. E genul de roman pe care îl citeşti într-o suflare, iar la urmă îţi pare rău că s-a terminat.

Stancu Roxana

Clasa a XI-a H

Colegiul national ’’matei basarab’’

ERAGON

                                                de Christopher Paolini

“Un băiat…

       Un dragon…

          O lume plină de aventuri…”

Eragon, roman scris de tânărul scriitor Christopher Paolini, ce a debutat la doar 15 ani, este un roman fantasy plin de fiinţe supranaturale şi de magie, magia poveştilor care te tulbură şi îţi trezesc spiritul de aventură.

Eragon, un tânăr de 16 ani, este băiatul unui fermier sărac, care descoperă în pădure o piatră de un albastru strălucitor, iar tot ceea ce speră el este că va putea cumpăra mâncare pe timpul iernii pentru familia sa. Ceea ce nu ştie şi va afla în curând, este că acea piatră era, de fapt, un ou de dragon, iar din el a ieşit un pui de dragon de culoarea safirului, culoare ce îi va determina şi numele pe care i-l va da băiatul ulterior. Odată cu ieşirea dragonului din ou, Eragon devine Cavaler al Dragonilor şi ajunge, fără să vrea, moştenitorul unui destin misterios. Tânărul este prins într-o aventură de neimaginat, iar singurul lui ajutor va fi un bătrân înţelept care îl ajută să îşi înţeleagă dragonul, îl învaţă cum să mânuiască sabia, îl învaţă misterele lumii în care trăieşte şi îl învaţă cum să supravieţuiască.

Lumea pe care trebuie să o înfrunte Eragon este una a magiei, a puterilor nebănuite, o lume în care trăiesc oameni, elfi, pitici, dragoni şi urgali - monstrii războinici, urâţi şi puternici. Oare va reuşi să îşi ducă lupta împotriva tiranilor din Imperiu la bun sfârşit? Oare va supravieţui aventurii la care ia parte? Oare cine vor triumfa la final, forţele binelui sau forţele raului? Sunt întrebări care ne vor măcina şi chinui pe tot parcursul lecturii şi nu vom fi satisfăcuţi decât după ce le aflăm răspunsul, după ce terminăm de citit cartea.

BRÎNCUŞ BOGDAN

Clasa a IX-a B

Colegiul national ’’matei basarab’’

“Doctor Sleep”, un roman care nu te va lăsa să dormi

       L-am descoperit pe Stephen King în urmă cu doi ani. “Uşiţa” mea către lumea sa a fost “Shining”, considerată de mulţi una dintre cele mai importante opere ale sale. Cu toate că povestea în sine mi-a plăcut (în special cadrul ales, un hotel bântuit din munţii Colorado), finalul mi s-a părut sec, oarecum inconsistent, şi m-a lăsat cu impresia că aparenta revenire la normal nu va dura prea mult, ceea ce mi-a dovedit-o “Doctor Sleep”, unul dintre cele mai recente romane ale lui King.

       Apărut în 2013, „Doctor Sleep” nu este nimic altceva decât o continuare a poveştii lui Danny Torrance, simpaticul băieţel din „Shining”, înzestrat cu un talent chinuitor, numit „strălucire” (poate vedea şi chiar vorbi cu spiritele morţilor, poate citi minţile oamenilor şi comunica telepatic, etc). Chiar şi după ce Hotelul Overlook este distrus, Danny va continua să fie bântuit de fantomele sale tot restul copilăriei şi chiar mult timp după, în ciuda aşteptărilor „mentorului” său Dick, bucătarul de la Overlook. Toate încercările lui Danny de a rezista traumelor psihice eşuează, şi cum aşchia nu sare departe de trunchi, acum adultul Dan Torrance cade în patima alcoolului, asemenea tatălui său, ajungând să ducă o viaţă mizeră şi distructivă.

       Sătul de condiţia sa precară şi conştientizându-şi problema, Dan ajunge într-un orăşel american (Frazier), unde decide să-şi reînceapă viaţa. Ajutat de Casey Kingsley si Billy Freeman, se înscrie într-un program de dezalcoolizare şi se angajează mai întâi ca îngrijitor al parcului din oraş, apoi la un cămin de bătrâni, unde îşi găseşte menirea: folosindu-se de „strălucirea” care până atunci îi îngreunase viaţa, Dan îi ajută pe cei aflaţi în pragul morţii să „treacă dincolo”, acest lucru aducându-i porecla de Doctorul Somn (Doctor Sleep).

       Acţiunea propriu-zisă începe, de fapt, în momentul în care Abra Stone, o fată de 13 ani mai „străucitoare” decât Dan, a cărei viaţă este pusă în pericol de misteriosul Clan Legitim, îi cere bărbatului ajutorul. Alături de prietenul său, Billy, tatăl fetei, pediatrul şi străbunica acesteia, Doctorul Somn va porni pe urmele Clanului, înţelegând că singurul mod de a-i salva pe Abra şi pe alţi copii asemenea ei este distrugerea membrilor acestuia. „Vânătoarea” îi va trezi amintiri vechi, îl va purta în locuri uitate din trecut şi îi va dovedi în final că niciun sacrificiu nu este inutil.

       Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la „Doctor Sleep” a fost stilul inconfundabil al lui King, căruia nu îi este teamă să folosescă un limbaj dur, îmbibat cu expresii vulgare sau argotice (care conferă veridicitate naraţiunii), împletit armonios cu descrieri metaforice şi imagini groteşti. De asemenea, întrepătrunderea celor trei planuri narative (şi apoi îmbinarea lor) este făcută cu măiestrie, King dovedindu-şi din nou talentul incontestabil.

       Un horror aproape veridic, scris impecabil, „Doctor Sleep” desăvârşeşte Universul pe care King l-a construit în „Shining”, reuşind să-şi facă cititorii să pună la îndoială realitatea înconjurătoare şi să tresară la fiecare nou capitol lecturat.

Piertreanu Mădălina

Clasa a XI-a D

Colegiul national ’’matei basarab’’

Alchimistul

de Paulo Coehlo

Alchimistul, carte scrisă în 1988, este cea mai cunoscută operă a lui Paulo Coelho.
Romanul Alchimistul are în centrul acţiunii pe Santiago, un oier tânăr. El se află pe câmpia Andaluziei, păscând oile sale. Acţiunea se declanşează atunci când Santiago visează că va găsi o comoară lângă piramidele din deşert. El va pleca într-o călătorie plină de peripeţii. Acesta se duce la o ţigancă pentru a-i interpreta visul, însă în zadar, deoarece aceasta îi spune ceea ce el deja visase. Pe parcurs el îl va întâlni pe Melchisedec, un rege care îi spune că ar trebui să-şi urmeze legenda personală fiindcă tot universul conspiră la realizarea dorinţei lui. Bătrânul îi oferă băiatului şi două cristale care îl vor ajuta în viaţă. Santiago va lucra timp de un an la un magazin de cristaluri pentru a strânge bani. El va străbate deşertul în plin razboi, timp în care se va îndrăgosti de o tânără pe nume Fatima. Baiatul va trebui să aleagă între iubirea ce i-o poartă fetei şi descoperirea legendei personale. Santiago îl va întâlni pe alchimist, om învăţaţ ce-i va arăta secretele vieţii. Călătoria tânărului se sfârşeşte chiar în faţa piramidelor din Egipt, loc în care visase că va găsi comoara. Nenorocul face ca acesta să fie prins şi atacat de nişte hoţi. Protagonistul va găsi comoara în Spania, chiar în curtea lui.

“Comoara, află tânărul, este legendă lui personală şi a fi capabil să o găseşti, este singurul scop adevărat al vieţii noastre. Pe drum primim semne şi trebuie să fim atenţi la ele. Plină de seva, evocatoare şi profund umană, povestea lui Santiago este un îndemn de a ne urmă visele şi de a ne ascultă inima.”

P.S. Aceste rânduri ale cărţii m-au impresionat prin puterea adevărului pe care îl transmit: “Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţă noastră. Şi cum ele fac parte din viaţă noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţă. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.”

Tania Neacşu

Clasa a XI-a H

„Mizerabilii”, oglindă a unei societăţi inegale şi nedrepte...

Victor Hugo, în opera MIZERABILII, cea mai reprezentativă pentru autor, a construit o  antiteză unde putem compara săracii cu bogaţii, oamenii corecţi şi cei incorecţi , batjocoriţii şi batjocoritorii, traiul inuman şi viaţa de prinţi. Practic ne familiarizăm cu neregulile ce existau în a doua jumătate a secolului al VIII-lea, în Parisul care clocotea, gata de Revoluţie. O adevărată frescă a societăţii inegale şi nedrepte, terminată în 1862.

  În opinia mea, această carte înfăţişează o poveste destul de marcantă, tristă, dar poate fi şi o lecţie de viaţă.

Colegiul Tehnic ,,Anghel Saligny”

Coja Andreea, clasa a XI-a G

Cartea lui Tudor m-a impresionat prin fluiditatea ideilor sale expuse în pasaje scurte, bine definite, uneori acide, prin care critică, blamează și încearcă să sublinieze în contururi fine „moravurile chicioase ale lumii moderne”prost crescute.

Spărgătorul de de Gheaţă

de Victor Suvorov

Victor Suvorov, unul dintre agenţii de fruntea spionajului militar sovietic, contrazice opinia larg acceptată conform căreia Adolf Hitler şi regimul nazist au atacat pe neaşteptate Uniunea Sovietică în 22 iunie 1941, cu o armată mult superioară şi mai bine pregătită. Acest volum controversat susţine ideea că, de fapt, Stalin plănuia să invadeze teritoriile controlate de nazişti în iulie 1941. Nenumăratele documente la care autorul a avut acces şi analiza minuţioasă a desfăşurării luptelor, a tehnicii militare utilizate şi a pregătirilor din spatele frontului vin să confirme ipoteza lui Suvorov privind adevăratul instigator al celui de-al Doilea Război Mondial, ruşii având o implicare uriașă, la fel ca şi nemţii. Comuniştii, în frunte cu Stalin, văd lumea ca pe o scenă de teatru unde ei sunt cei ce trag sforile, declanșând cel  de-al  Doilea Război Mondial.

SUDITU Ș. ANDREI

Clasa a IX-a A

Colegiu National Matei Basarab

Roşu de rubin

de Kerstin Gier

                    -rezumat-

Descendentă a familiei Montrose, Gwendolyn a trăit întotdeauna în umbra verişoarei ei, Charlotte, cea care este considerată moştenitoarea genei de călătoare în timp.

Membre ale unui ordin secret, numit Loja Gardienilor, bunica şi matuşa lui Gwen şi-au dedicate întrega viaţă pregătirii Charlottei pentru ziua în care va călători pentru prima dată în trecut. În schimb, Gwen a dus o viaţă tipică unei adolescente obişnuite, petrecându-şi timpul împreună cu mama ei, fraţii mai mici şi cea mai bună prietenă. În timp ce verişoara ei învăţă scrimă, limbi străine şi eticheta potrivită fiecărui secol, Gwen încearcă să ascundă faptul că poate vedea şi vorbi cu fantomele.

Dar, într-o zi, totul se schimbă, când nu Charlotte este cea care face prima călătorie în timp, ci Gwen. Îngrozită de faptul că nu poate controla aceste călătorii, Gwen îi dezvăluie adevărul mamei ei şi îi întâlneşte pentru prima dată pe membrii lojei secrete a Contelui de Saint Germain, aşa-numiţii Gardieni, care i-au protejat pe călătorii în timp de-a lungul secolelor şi pe celălalt călător în timp, descendentul familiei Villiers, Gideon.

Noul ei partener de călătorii în timp, Gideon, nu este deloc încântat de cea care o va înlocui pe Charlotte şi nu ezită să-şi exprime, cu duritate, părerea despre Gwen, pe care o consider nedemnă să-l însoţească.

Curând, Gwen va descoperi că familia ei şi cea a lui Gideon ascund mai multe secrete decât se aştepta şi că planurile Contelui de Saint Germain pot fi mult mai periculoase decât par să creadă membrii Ordinului.

Nu trece mult până când Gwen si Gideon sunt prinşi în capcană şi atacaţi de duşmani necunoscuţi cu propriile scopuri ascunse.

Gwen este inteligentă, curajoasă şi puternică. Îl înfruntă pe Gideon şi pericolele cu care se confruntă, acceptă fără să se opună misiunile primite de la membrii ordinului şi este loială în ciuda neîncrederii pe care i-o arată aceştia.

La început, Gideon nu are încredere în Gwen, o tratează cu superioritate, este arogant, rece şi dur, dar pe parcurs descoperă în aceasta un partener care îl susţine şi care îi este alături la nevoie.

“Roșu de rubin” este deci o carte plină de aventură și inedit pe care v-o recomand.

GURĂU M. C. ANA MARIA

Clasa a IX-a A

Colegiul National Matei Basarab

Steagul Negru

                                      de Darby McDevitt

“O carte necunoscută, scrisă de un autor şi mai necunoscut, acest lucru permite autorului să aibă o libertate nemărginită în conturarea unui univers pe care niciun scriitor celebru nu îl poate cunoaşte” a fost aprecierea unui critic englez referitoare la cartea “Steagul Negru” scrisă de Darby McDevitt.

Chiar dacă nici acum această carte nu este foarte cunoscută în rândul cititorilor, continuă să mă fascineze prin creearea unui univers autentic şi plin de aventuri ale piraţilor în cea mai favorabilă perioadă pentru aceştia, secolul al XVIII-lea.

Titlul operei “Steagul Negru” este sugestiv pentru conţinutul cărţii, steagul negru fiind un simbol reprezentativ pentru piraţi, care sunt în centrul acţiunii pe tot parcursul scrierii.

Romanul urmăreşte evoluţia psihologică al lui Edward, un tânăr negustor cu o familie fericită care ia proasta decizie de a se alătura piraţilor pentru a-şi îmbunătăţi situaţia materială, afacerile acestuia mergând foarte prost.Din momentul în care Edward îşi părăseşte familia, începe încet, încet să-şi piardă uzul raţiunii, dorinţa de îmbogăţire punând stăpânire pe sufletul lui.

Relaţia dintre incipit şi final este bine definită, aceasta având rolul de a arăta destinul uman. Pentru a căpăta comorile capturate de către piraţi, Edward realizează că trebuie să devină căpitanul corabiei. Pentru a avea acest statut, Edward recurge la crimă, omorându-l pe căpitan în faţa celorlalţi piraţi. Cum orice faptă rea nu scapă nepedepsită, în final, Edward ajunge să fie omorât şi el de către fiul fostului căpitan, care a asistat la scena asasinării tatălui său.

Personajului principal, Edward este foarte bine individualizat. Iniţial, era un bărbat harnic şi dornic de muncă, fapt ce reiese din relaţia cu sătenii şi cu familia sa, treptat aceste calităţi dispar, fiind înlocuite cu setea de bani şi de sânge a piratului. Astfel, sunt descrise infracţiunile făcute de acesta şi machiavelismul de care dă dovadă când venea vorba de bani.

Însă cea mai interesantă parte a cărţii este descrierea vieţii de pirat Se poate remarca lugubrul vieţii de pirat, descrisă în detaliu prin crime, jafuri şi litri de rom. Limbajul este în accord cu universal descries, ceea ce confera operei autenticitate.

În concluzie, “Steagul Negru”  este o carte care evocă o lume de mult apusă, dar care este foarte incitantă prin unicitatea ei.

Berbecaru Alexandru

Clasa a XI-a D

Colegiul National Matei Basarab

JURNAL (1935-1944)

de Mihail Sebastian

Dintre cărţile pe care am avut prilejul să le citesc, jurnalul lui Mihail Sebastian a fost una dintre cele mai interesante și memorabile. Alcătuit din nouă caiete, el a fost păstrat timp de 50 de ani de către familia sa şi a fost publicat post-mortem.

Jurnalul reflectă trăirile, dramele personale, dar şi evenimentele politice cu care se confruntă România interbelică, alcătuind astfel un document de istorie culturală şi politică a acestei perioade.

           În jurnal sunt prezentate, dintr-o perspectivă subiectivă, gândurile, activităţile de zi cu zi, relaţiile cu alte personalităţi marcante ale vremii (Mircea Eliade, Camil Petrescu, Nae Ionescu etc.) şi aventurile amoroase ale lui Sebastian. Sinceritatea este izbitoare, iar realismul cu care sunt prezentate toate aceste lucruri îl face pe cititor să empatizeze cu el şi să simtă că trăieşte în acele vremuri.

            Sebastian fiind evreu, detaliază opresiunile şi umilinţele pe care au trebuit să le sufere, trăind sub un guvern legionar. De asemenea, antisemitismul distruge şi relaţiile scriitorului cu numeroase cunoştinţe şi prieteni buni de-ai săi. Jurnalul este şi o cronică a Bucureştiului în vreme de război. Paginile finale datează din 1944 şi înregistrează, odată cu venirea trupelor ruseşti în Bucureşti, semnele instalării unui regim communist. Aceasta a fost şi ultima sa însemnare.

            În concluzie, recomand cartea întrucât nu este numai o experienţă literară de excepţie, dar şi o filă de istorie care prezintă viaţa în Bucureşti într-o perioadă tulbure.

TUDOR APOSTOLESCU

Clasa a XI-a D

Colegiul National Matei Basarab

TESTAMENTUL UNUI EXCENTRIC

de Jules Verne

Cartea scrisă de Jules Verne ne prezintă la început moartea unui om foarte bogat, excentricul William J. Hypperbone, iar aceasta este primită cu multă bucurie de cetățenii orașului Chicago.

        Hypperbone, neavând moștenitori naturali decide ca, după moartea sa, să se organizeze o loterie prin care vor fi aleși sașe cetățeni ai marelui oraș, care vor participa la funerariile acestuia, iar mai apoi la un joc dat pentru moștenirea celor șaizeci de milioane de dolari.

        Marea pasiune a bogatului excentric era un joc numit chiar “Jocul Nobil al Gâștei”, iar cei sașe concurenți vor juca și ei acest joc, dar într-un mod diferit. Căsuțele acestui  ”joc al gâștei”, în număr de șaizeci și trei, vor fi statele Americii.

       Cei șase aleși pentru participarea la acest joc măreț sunt: Max Réal, boxerul profesionist Tom Crabbe, cămătarul Hermann Titbury, jurnalistul Harris Kymbale, vânzătoarea Lissy Wag și marinarul Hodge Urrican. Acestora li se v aalătura un al șaptelea concurrent a cărui dentitate va rămâne necunoscută, el călătorind sub numele de X.K.Z.

Destinațiile fiecărui concurrent vor fi desemnate de aruncarea zarurilor.Orașele vizitate de ”Cei Șapte” vor fi descries detaliat, din punct de vedere geographic și istoric. Pe parcursul jocului, Hypperbone plasează penalizări, închisori și amenzi pentru ca drumul spre marea moștenire să nu fie așa de ușor. Concurenții, în ciuda greutățilo rimpuse, își continua cu ardoare călătoria pentru acea avere care le-ar putea schimba viața.

Ceeace m-a impresionat în această carte este finalul neașteptat, o mare întorsătură de situație, oarecum amuzantă. Deși pare o carte copilărească, reprezentând un joc banal, ea dovedește contrariul deoarece cei sașe concurenți, călătoresc dintr-un stat în altul al Americii pentru marele premiu: o moștenire de șaizeci de milioane de dolari, care le-ar putea schimba viața. Astfel, nu mai este vorba despre un joc de copii, este dus la o scară mult mai mare, cu peripeții și obstacole pe masură. Mulți pot vedea în această carte doar sensul propriu, dar eu consider că este mai mult de atât. De exemplu, viața fiecărui om este plină de obstacole, amenințări, concurență, dar aceasta continuă indiferent de cât de greu este numai pentru îndeplinireas copului.

 Jules Verne este ”părintele” literaturii science-fiction, de care sunt pasionată în mod deosebit. El are un fel propriu de a detalia și de a relata întămplările, iar personajele sunt pe măsură, fiecare intrigându-te și implicându-te direct în acțiune.

Recomand această carte pentru cei cu mintea deschisă, cu o viziune ludică asupra vieții, dar în același timp profundă. Sub acțiunea prezentată se ascund o mulțime de învățături de viață.

Raluca Băjenaru

Clasa a X-a G

Colegiul National Matei Basarab