Orasul şi stelele
de Arthur C. Clarke
Recunoscut pentru operele science fiction şi viziunea
optimistă care marchează opera sa, Clarke a fost numit, alături de Isaac Asimov şi Robert Heinlein, "Cei
Trei Mari" din rândul scriitorilor SF. Cele mai semnificative opere ale sale sunt:
"O odisee spaţială",
"Rendez-vous cu Rama", "Fântânile Paradisului".
Opera science-fiction
"Oraşul şi stelele"
de Arthur C. Clarke este şi cartea mea preferată. În această carte mă pot regăsi eu,
întrucât există un personaj,
şi anume Alvin care,
diferit fiind de concetăţenii
lui, îndrăzneşte să-şi ia în mâini propriul destin, odată cu cel al întregii
omeniri şi să readucă rasa umană acolo unde îi este locul.
Însă Clarke are întotdeauna
un singur personaj: omenirea şi am crezut că acest roman va fi excepţia de la regulă.
Diaspar este singurul oraş rămas
pe Pământ, locul în care umanitatea a realizat un Imperiu Galatic şi s-a
refugiat din faţa Invadatorilor, care au lăsat omenirii acest ultim oraş în
schimbul întregii galaxii. Nimeni nu intră în oraş, nimeni nu iese, aşa încât oamenii au cucerit timpul, devenind
nemuritori. Computerele se ocupă de structură oraşului şi îi
ajută pe oameni să-şi stocheze amintirile, astfel încât să poată trăi din nou.
Proiectanţii Diasparului au vrut
să împiedice stagnarea, aşa că, ocazional, din Băncile Memoriei apare un om care nu a mai trăit
niciodată înainte, o persoană fără amintiri, un Unic. Alvin este o astfel de persoană care
nu se teme să părăsească
oraşul. Ce va descoperi pe planeta pustie ar putea schimba oraşul pentru
totdeauna sau l-ar putea distruge.
Totuşi, am descoperit în final că omenirea e în continuare singurul personaj.
Faţă de alte cărţi SF,
aici,
omenirea are un nume:
Alvin.
El este singurul care
consideră oraşul o colivie şi care îşi doreşte să iasă şi să exploreze restul
lumii, exact ca strămoşii săi.
Însă cea mai interesantă parte a
cărţii e finalul. Din el am aflat istoria adevărată a Diasparului,
care arată că nu trecutul e
cel care influenţează oamenii, ci ceea ce cred ei că s-a întâmplat în trecut.
Clarke redă un moment care te face să simţi cu adevărat nu doar
imensitatea spaţiului, dar şi pe cea a timpului, un moment în care înţelegi că,
la scara imensă a
Universului, câţiva ani sau câteva mii de ani pot fi perioade la
fel de neînsemnate, dar când vine vorba de întâlniri ratate,a
stfel de perioade sunt
obstacole la fel de imposibil de depăşit.
Dorinţa veche de a descoperi şi
depăşi limitele, faptul că prin lecturarea acestei cărţi am reuşit să
mă încadrez într-o anumită categorie, aceea a oamenilor diferiţi, cu personalităţi puternice şi pasiune pentru tot ce
este science-fiction reprezintă motive pentru care "Oraşul şi stelele" este cartea mea
preferată şi pentru care o recomand tuturor celor care vor să descopere ceva
nou şi care vor să se cunoască pe sine mai bine.
Stoenescu Alexandru
Clasa a X-a D
Colegiul Naţional
"Matei Basarab"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu